Articol

Corupţi, inculţi, oportunişti, aroganţi, frustraţi, laşi, slugarnici, şmecheri, impostori, dispreţuitori, retardaţi, aroganţi, diabolici, dictatoriali, grobieni, totalitari şi terorişti, neosovietici, comunişti şi islamişti, ticăloşi. Indiferent cum sînt, şi de unde sînt, conducătorii noștri ne vor proști și își dau silința să ne aibă după voia lor. Fără nici un dubiu, însă, ne cred proști, de la ultimul primar de comună din România, la Casa Albă, Kremlin sau Beit Aghion! Avem lideri inadecvaţi istoriei pe care o trăim!

Teoria păcii democratice statuează că democraţiile consolidate sau mature nu vor intra niciodată în război, eventualele diferende urmînd să se bucure întotdeauna de soluţii paşnice. Dacă apar conflicte armate, acestea vor fi în afara spaţiului „democraţiei liberale”, se vor manifesta pe nişe şi vor avea natură internă, gen fosta Iugoslavie. Statele democratice au legitimitatea „conferită de istorie” de a interveni pentru reinstaurarea păcii! Centrul de greutate al intervenţiilor se mută, aşadar, de la conflictul propriu-zis către soluţiile post-conflict, iar „instaurarea democraţiei de tip occidental reprezintă unica finalitate posibilă”.

De fiecare dată, principalul argument în jurul căruia se grupează „democraţiile liberale” este reprezentat de apărarea drepturilor şi libertăţilor omului! Pe acest fond, încă din 1999, sensul major în care se schimbă conceptele de securitate şi drept internaţional este acela că securitatea şi drepturile individuale sînt mai presus decît drepturile colective, independenţa sau suveranitatea. Securitatea şi drepturile individuale în opoziţie cu securitatea şi drepturile colective se situează pe poziţii ireconciliabile din punct de vedere conceptual. Albanezii din Kosovo sînt obiect de studiu în şcoli!

Nimic mai fals! Nimic mai manipulator!

Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi alte organisme „de dezvoltare” internaţionale devin, conform teoriei, noile „trupe de ocupaţie” sau, după caz, „forţe de impunere a păcii”! Democratizarea cu forţa a unor spaţii geografice – Primăvara Arabă – în care oamenii au suferit mult, tocmai din cauza efectelor colonizării sau prezenţei politicilor occidentale în viaţa lor, impunerea capitalismului ca model economic global intră în contradicţie profundă cu aspiraţiile individuale ale unor oameni care nu cred în onestitatea demersurilor liberalismului conceptual. BRICS-ul a constituit o „a treia cale”!

O lume globală creează probleme globale. O lume globală înseamnă, însă, şi renaşterea orgoliilor locale, fărîmiţare, divizare. Un fel de „unitate în diversitate”. Regiuni întregi doresc independenţa faţă de un „centru” considerat corupt, sau arhaic, bazîndu-se pe tradiţii ancestrale sau bogăţii subterane pe care le revendică în folos propriu. Parcursurile spre democratizare au condus la un anume tip de dezbinare, în loc să adune. În multe colţuri ale lumii „zonele verzi” de genul celor din Baghdad sînt o realitate, iar „oraşele-stat” par tot mai mult o soluţie de viitor, în timp ce societatea anonimizată se re-tribalizează. Globalizarea este resimţită de fiecare şomer din Caraş-Severin care nu reuşeşte să-şi găsească un loc de muncă. „Insuficienţa valorilor democratice la nivelul elitelor politice şi publicului larg, dificultăţile economice majore care amplifică conflictul social conferă credibilitate măsurilor de forţă de tip autoritarist, polarizarea socială şi economică determinată de introducerea supraaccelerată a unor reforme majore economice şi sociale sau ingerinţa unor actori externi nedemocratici”.

Termenul de „lume multipolară”, ce ilustra odinioară simpla confundare a dorinţelor cu realitatea, este acum generat de globalismul liberalist. Diviziunea economică presupune că globalizarea nu se va face în sens tehnic (de exemplu, globalizarea raportului între preţuri şi salarii), ci într-un sens ideologizat (concentrarea bogăţiei şi puterii). Globalizarea generează fragmentarea, care este sursă de instabilitate şi insecuritate.

Globalizarea corporatistă din ultimii ani este înlocuită, treptat, de revenirea statului-naţiune în prim-plan, iar fragmentarea şi multi-polaritatea este gestionată de lideri statali obligaţi să se reinventeze după decenii de pauză intelectuală! Multipolaritatea este un cuvînt pretenţios, dar a cărui definiţie este simplă. Ideea sa este că puterea nu revine unei singure ţări, ci este distribuită mai multora. Singulare sau în grupuri restrînse, sfere de influenţă etc. care intră în competiţie.

Problema apare în faptul că această competiţie este gestionată de lideri îndoielnici. Degradarea elitelor politice este cu neputinţă de înţeles fără să realizăm gradul de complicitate al elitelor intelectuale, atrase în spirala competiţiei liberale! Ceea ce s-a întîmplat a fost formarea unei bande de impostori care au ajuns la butoane. Aici şi aiurea! Impactul unui lider toxic din prima linie ierarhică, preocupat mai mult de propria agendă decît de binele public, distruge echipele prin îndepărtarea oamenilor, în urma afişării unor comportamente precum: exploatare, minciună, trădare, manipulare, agresiune verbală etc.

Bufonii, cu toată gama de caracterizări din primul paragraf, ne decid soarta! La toate nivelurile şi pe toate meridianele globului!