Articol

Criticul şi eminescologul Gheorghe Jurma l-a evocat, astăzi, pe Mihai Eminescu, de Ziua Culturii Naţionale, la Universitatea „Eftimie Murgu” din Reşiţa, vorbind, pe larg despre importanţa operei sale, fie în versuri, fie în proză sau în gazetărie. Gheorghe Jurma a subliniat că toţi poeţii români de după Eminescu izvorăsc din Eminescu, cel puţin, până la Nichita Stănescu. Jurma a prezentat citate din mari scriitori şi oameni de cultură ca, Mihail Sadoveanu, Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Nichita Stănescu, George Călinescu etc. în care aceştia se închină în faţa geniului eminescian. Recunoaştera lui Eminescu a explodat imediat după moartea sa, în 1889, a crescut fulminant după anul 1900 şi în perioada interbelică, continuând să înflorească şi în zilele noastre. Cu toate acestea, opera sa publicistică a fost mult timp ţinută în umbră, atât la sfârşitul anilor 1800, la începutul anilor 1900, cât şi în perioada interbelică, dar, mai ales, în perioada comunistă. Gazetăria incisivă a lui Eminescu, anumite accente considerate xenofobe, au deranjat şi continuă să deranjeze. Însă, Gheorge Jurma consideră că şi în gazetărie, Eminescu este un exemplu care trebuie citit şi recitit, iar convingerile lui Eminescu, intuiţia genialului scriitor, au fost în mare măsură corecte şi răspund chiar şi unor probleme ale prezentului.

Eminescu scria despre „statul paralel şi ilegitim!”

După toate aceste consideraţii, Gheorghe Jurma a citit un text din publicistica lui Eminescu, intitulat după primele cuvinte din articol, „Într-un studiu de politică...”, articol publicat în gazeta „Timpul”, în 9 decembrie 1878. În consideraţiile sale politice, Mihai Eminescu, putem spune, vorbeşte pe faţă despre „statul paralel”! Statul paralel faţă de ideea de competenţă, de corectitudine, de muncă, paralel faţă de interesele poporului, de interesul naţional! Iată un fragment din articolul lui Mihai Eminescu, fragment citit de Gheorghe Jurma, de Ziua Culturii Naţionale:

„Într-un studiu de politică...

În jucăria parlamentară, care se desfăşură înaintea noastră, oameni pentru care nimic nu e îndestul de sus pentru a ajunge, oricît ar fi lipsiţi de cunoştiinţe speciale şi de resort, sunt advocaţii. Nu ne-am mira să vedem într-o zi pe un advocat făcîndu-se mitropolit şi pe altul, general de brigadă. Căci, unde-i leafă, apare şi advocatul! Restul îndatoririlor şi-l aranjează, apoi, în chip cît se poate de comod. O societate ca a noastră, care nu se întemeiază pe muncă, e o societate coruptă. Grupurile politice ar trebui să aibă drept corelat grupuri economice şi în cea mai mare parte nu le au.

Organizaţia de astăzi a favorizat fuga de muncă; ea a ridicat elemente cari n-au nimic în fruntea statului, ca sa trăiască sau [să] se îmbogăţească din averea lui, şi tot organizaţia aceasta a făcut şi pe alte clase să crează că numai prin politică poţi ajunge la ceva. Astfel profesorii de universitate, în loc să-şi caute de treabă, fac politică; profesorii de licee şi de şcoale primare asemenea; ingineri, medici, scriitori, muzicanţi, actori chiar, toţi fac politică, pentru a parveni. Şi acesta e răul cu desăvîrşire mai mare; căci relele actuale ar putea fi trecătoare, dar conrupîndu-se însuşi nervul vieţii oricării societăţi, iubirea de muncă, nu mai e nici măcar speranţa de îndreptare. Armata noastră poate cîştiga bătălii, Alecsandri poate scrie versuri nemuritoare, un ministru de externe poate conduce politica în afară cu nemaipomenită dibăcie; toate acestea împreună vor forma luxul istoric al esistenţii noastre dar acest lux nu va opri discompunerea sîngelui nostru social, pieirea noastră prin pieirea muncii”.

În continuare, publicul relativ puţin numeros, dar select, a asistat la prelegeri susţinute de Angelica Herac, de la Centrul de Cultură Tradiţională Caraş-Severin (ar putea să se numescă şi aşa, mai scurt, nu?), de directorul Bibliotecii Judeţene, Clara Maria Constantin, de decanul Dorina Chiş-Toia, de la universitatea reşiţeană, precum şi la un moment liric susţinut de Octavian Peptenar şi Elena Cozâltea.

În fotografia de deschidere a prezentului articol, apare Mihai Eminescu, într-un portret oarecum naiv, dar expresiv, realizat de studenta Irina Chicu.