Articol

Războiul Americii în Afganistan a intrat în al 16-lea an de existenţă. "Răbdarea noastră are o limită", spunea zilele trecute Donald Trump, referindu-se la absenţa progreselor înregistrate de Armata Americană în Asia. Realitatea din teren pare, însă, să contrazică reacţia preşedintelui: războiul Americii cu "terorismul" merge bine!

În 2013, la ultima mea vizită în Afganistan, Baza Kandahar era cea mai mare din ţară. 35.000 de oameni trăiau şi munceau în jurul aeroportului, dintre care mai mult de jumătate erau americani. Între timp, lucrurile s-au schimbat. Misiunile de tip combat au fost preluate de forţele de securitate afgane, americanii şi-au redus prezenţa în ţară de la aproximativ 180.000 de militari la mai puţin de 9.000! Astăzi, Baza Kandahar pare de nerecunoscut. Aproimativ 10.000 de oameni se află aici. O parte sînt americani. Dintre contingentele naţionale, cel mai mare este cel românesc, un batalion, apoi remarcăm o companie bulgărească. Restul, cei mai mulţi, sînt contractori privaţi! În ultimii ani, aceştia sînt cei ce poartă războiul Americii în Afganistan.

Pe Kandahar (dar nu numai!) totul este o afacere privată! De la hrănirea care se face în trei săli de mese uriaşe (din 7 în 2013!), la transportul rutier şi aerian, la curăţenie, salubritate, instalaţii, apă, pompieri, combat! Cei mai celebri "cărăuşi" sînt moldovenii de la Sky Link, care transportă materiale şi marfă cu uriaşele elicoptere MI-8, de producţie rusească. Dar sînt şi gabonezi, nigerieni, asiatici şi, evident, români! Şi aici, România este privită, economic vorbind, ca o ţară de Lumea a treia! Ca salarizare, românii angajaţi direct de marii contractori, sau subcontractori, sînt asimilaţi gabonezilor, iar salariile sînt similare. Lucrurile se schimbă dacă românul angajat vine din Germania sau o altă ţară europeană! Atunci sînt priviţi ca reprezentanţi al unei naţiuni de rangul 1, "naţiune privilegiată" fiind doar SUA! Acesta e locul nostru pe hartă, după aproape 30 de ani de la Revoluţie!

Dar, să revin. Războiul e o afacere profitabilă şi ca orice afacere trebuie să dureze în timp. Pentru 2018, de exemplu, guvernul american are prevăzute alocări bugetare de aproape 900 de miliarde de dolari pentru Afganistan. O parte însemnată din aceşti bani se duc în buzunarele contractorilor care au tot interesul să cîştige în fiecare an. Ce s-ar întîmpla dacă Unchiul Sam ar rezolva problema cu insurgenţa? Sau cu corupţia endemică? Sau, pur şi simplu, s-ar retrage din Afganistan, aşa cum au făcut-o în anii 70 din Vietnam? Ar dispărea cîteva zeci de mii de locuri de muncă, taxe, impozite etc...