Articol

De câteva zile, de când a debutat cea de-a treia ediție a festivalului de teatru de la Reşiţa, pe scena Palatului Cultural se joacă zilnic cel puțin două piese pe seară. Spun „cel puțin”, întrucât în fiecare după-amiază mai sunt programate și alte activități, inclusiv montări de piese interpretate de tineri neprofesioniști dintre care, cu siguranță, în viitor se vor alege mari actori.

Cu alte cuvinte, în cele 11 zile ale festivalului (10-20 februarie) vor putea fi urmărite 22 de piese de teatru, jucate de actori profesioniști, și alte cinci care vor avea (sau au avut deja) ca protagoniști adolescenți, amatori de teatru, veniți din Făgăraș, Petroșani, Sighișoara, București și Reșița. În cadrul spectacolelor de la jumătatea zilei au mai fost programate, până acum, filme de scurt metraj și un atelier de lucru (workshop), dar capul de afiș l-a deținut lansarea de carte organizată dramaturgului Matei Vișniec, invitatul de onoare al festivalului.

Vorbind, în acest context, despre sine și creația sa, el a evocat, între altele, miracolul copilăriei petrecute la Rădăuți și în satul Horodnic, al mamei sale, unde s-a impregnat de tradițiile milenare ale poporului român, dar și uriașa experiență dramatică dobândită prin frecventarea timp de 25 de ani a celebrului festival de teatru de la Avignon, Franța, despre ambele relatând pe larg în ultimul său roman „Iubirile de tip pantof, iubirile de tip umbrelă” publicat anul trecut la Editura Cartea Românească și lansat (împreună cu „Negustorul de începuturi de roman” editura Polirom) cu acest prilej. De altfel, Matei Vișniec, care a rămas în orașul nostru până luni, a fost și autorul cel mai jucat în cadrul festivalului, la care a fost prezent cu nu mai puțin de șase piese, dacă le punem la socoteală și pe cele două interpretate de tineri aflați pe drumul posibilei lor auto-descoperiri profesionale.

Subiectul pieselor reprezentate în aceste zile festivaliere este, desigur, divers. Cele mai multe aparțin repertoriului internațional (rămâne de stabilit unde poate fi încadrat Matei Vișniec ca autor dramatic, a cărui formulă teatrală absurd-existențialistă îl apropie, mai degrabă, de experimentul modern, pe linia Beckett-Ionescu), titlurile din patrimoniul dramaturgic autohton fiind doar „Huooooo” de Ovidiu Mihăiță și o prelucrare care are la bază scrisorile eminesciene. Dacă ar fi să rezum, totuși, ca într-un pat al lui Procust, tematica pieselor montate pe scena Teatrului de Vest din Reșița în aceste șase zile din cele 11 menționate, aș spune că  majoritatea lor se referă la condiția omului contemporan, prins în malaxoarele unui mecanism social aberant și dezumanizant, fie că este vorba de tragedia intens mediatizată a migranților (Matei Vișniec, cu „Migraaaaanți”), sau de contorsionările pe care până și cel mai uman sentiment al omului, iubirea, le suferă sub presiunea uniformizatoare a contextului social (Neil LaBute cu „Fat pig” și, parțial, „Autobahn”), fie de pustiul existențial demotivant și năruitor sub raportul coerenței sentimentului vieții, cum ar spune Freud („Alte trei surori” - variațiuni după Cehov, de Jose Sanchis Sinisterra și, din nou Matei Vișniec, cu „Omul- pubelă” și „Iluzionistul”, prelucrare tot după „Omul-pubelă”). Două comedii – „Fă-mi loc” de Anthony Michineau și „Trei ciudați” de Yasmina Reza – au indus o notă de detensionare în peisajul crispat al pieselor anterioare, pedalând pe infiriparea unei legături amoroase într-o cușeta de vagon, sau pe o dispută naivă, dar plină de pasiune, între trei prieteni cu privire la un tablou discutabil. Drama „O poveste foarte simplă” de Maria Lado, ne poartă într-un decor rural, aparent de tip șolohovian, dar cu un deznodământ fericit. Mai greu clasabilă în aceste posibile tipare este piesa „Oscar și tanti Roz” care, în ciuda fundalului existențial pesimist transmite puternice raze de căldură și compasiune umană. „Othello”, de Shakespeare, este montată într-o viziune regizorală modernă (Suren Shahverdyan), cu care poți sau nu să fii de acord, neavând însă nimic de reproșat actorilor.

Iar în legătură cu aceștia din urmă, trebuie menționată și îndelung subliniată prestația de înaltă calitate profesională, dăruirea lor totală și exemplară pe altarul Thaliei, modalitatea în care au demonstrat publicului reșițean (și nu numai reșițean) că teatrul „este o alternativă a speranței” cum aprecia directorul artistic al Teatrului de Vest Reșița, Dan Mirea, organizatorul festivalului, cel căruia îi revine și meritul prezenței dramaturgului Matei Vișniec la această a treia ediție.

Nu voi încheia succinta mea expunere fără a adăuga că dimensiunea internațională a festivalului este asigurată de prezența unor actori din Italia și Austria, și că trupele care au evoluat până acum pe scena teatrului reșițean au fost din Deva, Reșița, București, Satu Mare, Toscana (Italia), Târgoviște, Galați, Oradea și Petroșani. La acestea s-au adăugat colectivele de tineri din Făgăraș, Reșița și Petroșani, urmând ca în zilele următoare să asistăm la evoluția unor actori profesioniști din Baia Mare, Oradea, București, Timișoara, Râmnicu Vâlcea, Brașov, Sibiu, Sighișoara, Viena (Austria), Bârlad și, din nou, Reșița la încheierea de luni, 20 februarie, a festivalului.

Ion Știubea