Articol

Cu un aşa preşedinte, momentul în care deschide gura devine ştire de primă pagină: a vorbit! Momentul nu e chiar breaking-news, dar, creează ceva agitaţie. Ce-a spus, ce-a spus?, se foiesc politicienii şi ziariştii, surprinşi nepregătiţi după aşa o lungă perioadă de tăcere. Nu ştim ce-a zis, că a vorbit puţin şi a dispărut, să ascultăm înregistrările. A, da! A spus că România are nevoie de cercetare. Hmm, asta ştiau şi copiii mici, ştiam şi noi, ştia şi Guvernul.

Nasol moment, ăsta nici nu-i subiect de presă! E pentru gazeta de perete, unde scriem cum trebuie să îngrijim florile, cum să fim politicoşi, cum se albesc rufele şi cum să ne dedicăm unor activităţi frumoase, folositoare pentru societate. Dar, n-avem ce face! Dacă n-a spus nimic toată vara, trebuie să-l cităm în deschidere.

De fapt, zâmbind şmechereşte, chiar şi Iohannis a punctat: „Poate că unii se așteptau să vorbesc despre partide sau ar fi vrut să aibă parte de o vară mai agitată politic. Poate că pe alții îi nemulțumește lipsa aşa-numitor breaking news-uri și a unor declarații incendiare. Pentru mine însă conduita promisă și prioritățile asumate au rămas aceleași. Și nu vor fi nici în continuare umbrite de efervescența politică sau de circumstanțe de moment”.

Că sunt dezamăgit sau nu, trebuie să recunosc că nu zice rău. A stat şi-a cugetat toată vara şi, acum, la început de toamnă, a venit cu rezultatul gândirii: ne trebuie cercetare! Şi a mai zis ceva şi de legătura care trebuie stabilită între educaţie şi cercetare. Bine, domnu’ preşedinte! Asta, aşa-i. Aveţi dreptate! Dar, atât puteţi?! Hai, că mai merge o cugetare, două. Avem nevoie de sănătate, de infrastructură, de industrie, de agricultură, de cultură, turism, mediu curat, de sport. Dar, să nu ne grăbim. Probabil că despre acestea, pe rând, ne va zice domnul preşedinte, în mesajul de anul nou, apoi, vara viitoare şi, tot aşa, câte una-două pe an, până se încheie mandatul de 5 ani. Să nu ne sufoce într-o singură toamnă cu toate de câte avem nevoie.

Apăi, na, ce să zică şi el! Ce să zicem şi noi! Am vrut un preşedinte simbolic, emblematic, mai puţin amestecat în sforăriile politice? Un preşedinte de vacanţă?  Iată-l, e Klaus Iohannis, omul care tace sugestiv. E omul invizibil! Totuşi, pot să vin în sprijinul lui cu o afirmaţie: e mai bine cu Klaus Iohannis decât cu Traian Băsescu! Dar, având noi parte de o vară lungă şi de multă toropeală, parcă şi liniştea a început să ne enerveze.