Articol

Un alt deținut de lux se plânge de condițiile din „beciul domnesc“. Sorin Oprescu este de înțeles. La fel cum am a fost și Elena Udrea ori Radu Mazăre, și ei „locatari“ ai arestului Capitalei. La beci trebuie să împartă cei 20 de metri pătrați cu alți trei deținuți or, suprafața asta nu ar fi suficientă nici măcar pentru biroul pe care l-a avut la Primăria Generală. Și, atunci, cum să ajungă pentru patru paturi, o masă-două și câteva băncuțe care să-i amintească de vremea pe când făcea armata?

La drept vorbind, arestul nu este un spațiu de recreere, de revigorare a trupului prin masaj ori de întâlnire cu prietenii la o cafea, un vin sau pentru a pune la cale o nouă strategie electorală, ci un loc ce face parte dintr-o structură de reeducare a inculpaților. A acelor persoane care fură o găină, un ou, un bou, dar și un milion de lei, a celor care tâlhăresc, ucid și violează. În ciuda afirmațiilor sale de până acuma și a susținerii de care se bucură în continuare, Sorin Oprescu este un inculpat, iar ca orice inculpat, trebuie să plătească pentru asta. Or, lucru acesta nu-l poate face continuând să meargă la slujbă, să conducă consiliul general al Capitalei și nici să dea interviuri ori să se întâlnească cu delegații străine. Arestul și pușcăria sunt locurile potrivite pentru oameni ca el.

Lui Sorin Oprescu îi displace mirosul de pișat și de căcat de la WC-ul turcesc din „beciul domnesc“. Sigur, nu e normal  ca în spațiul acela să duhnească miros de urină și fecale, trăim într-o altă lume, una civilizată, dacă e să ne luăm după apartenența noastră la Uniunea Europeană. Doctorul-primar știe ce știe când se plânge de asta. Om finuț, chiar dacă în poze și la televizor părea mai bolovănos, cu gusturi rafinate și o cultură de adevărat intelectual, Oprescu se vede dintr-o dată așezat lângă infractorii de rând. Dar ce este mai grav, nu mai are la dispozița sa nici armata de consileri care se alinia la venirea lui în primărie, nici executanții ordinelor sale și nici măcar cohortele de necăjiți care așteptatu cu orele, zi de zi, la ușa sa, ci mirosul emanat de closetul de după perdea, deasupra căruia roiesc muștele.

Îl înțeleg perfect pe Oprescu din acest punct de vedere. Chiar îl compătimesc dar, mă întreb, de ce este nevoie ca să ajungă în arest un astfel de deținut, să se constate că în „beciul domnesc“ miroase a căcat? Sunt convins că primarul general a cunoscut realitatea din arest sau din pușcării, dar l-a durut la banană. Poate o fi și jubilat când Elena Udrea se văita de condițiile de acolo. Și, atunci? Să nu fi primit mită, dacă îi place mai mult mirosul de Baldessarini ori Dolce & Gabbana decât cele de urină și fecale.