Articol

Dincolo de mâncare, băutură, muzică şi distracţie, o sărbătoare precum Zilele Oraşului oferă multe alte surprize. Comercianţii scot pe tarabe tot felul de kitsch-uri, de la baloane umflate cu heliu şi figurine din lumea basmelor, până la, căţeluşi de pluş, păpuşici strident colorate şi maşinuţe din plastic care rezistă în mâna copilaşilor doar câteva ore. De pe tarabe nu lipsesc nici rumenelele, oglinjoarele (ne)fermecate, săbiile din plastic, măştile imitând personaje de poveste, mărgelele, bijuteriile din tinichea, curelele din imitaţie de piele, poşetuţele, ochelarii din plastic, viu coloraţi, muzicuţele, vuvuzelele şi câte şi mai câte. Într-un cuvânt, toate prostiile de pe faţa pământului. Ca la bâlci.

Şi când credeam că toţi comercianţii sunt pe acelaşi calapod, la Moldova Nouă, la Zilele Oraşului, am întâlnit un altfel de întreprinzător. Unul care încearcă să stârnească interesul publicului cu ceva ce ne aminteşte de trecut şi trezeşte nostalgia bărbaţilor ajunşi la anumită vârstă. Este din Tg. Jiu, a terminat o facultate şi vinde efecte militare. Dacă e să-i dăm crezare, a participat la o licitaţie în judeţul Bihor, în cadrul căreia a fost lichidat stocul unei unităţi militare, investind peste 150.000 de euro. Pare o sumă imensă, însă în acest preţ au intrat şi câteva autospeciale militare, precum şi alte bunuri de valoare.

Îşi vinde marfa pe site-uri, în târguri şi la ocazii ca cea de la Moldova Nouă. La prima vedere, eşti şocat de varietatea bunurilor pe care le scoate la vânzare. Pentru cei care au crescut şi au fost educaţi după principiul: „ăla nu e bărbat care nu face armata”, toate aceste „nimicuri” au făcut, cândva, parte din viaţa lor. Şi ne referim la bocancii militari, nu neaparat noi, pe care îi vinde cu 60-70 de lei, la vestonul kaki, 50 de lei, cămaşa fără guler, 30 de lei, vesta de culoare kaki, roasă de molii, la pantalonii „pană” şi cu bretea petrecută pe sub talpa piciorului, la izmenele de culoare albă, la cunoscuta manta militară, care costă 1.000 de lei, la foaia de cort înfăşurată în bandulieră, la celebra lopăţică lineman, cu ajutorul căreia soldatul român îşi săpa adăpostul, la bonetele, caschetele şi beretele vânătorilor de munte ori la celebrele centuri, având paftaua personalizată cu stema Republicii Socialiste România.

De la vânzare nu au lipsit staţiile de radio-emisie, la câteva sute de lei bucata, aparatele morse, gamelele şi vesela din aluminiu, bidonaşele pentru apă, îmbrăcate în material de manta, binoclurile, tacâmurile, lăzile pentru muniţie, port-încărcătoarele, portharturile, căştile de război, ciorapii de bumbac, cămăşiile de piele, păturile militare (unele purtând semnele trecerii anilor), raniţele, celebrele lanterne ce se purtau la bâru, măştile pentru gaze, şeile şi hamurile pentru cai.

Şi ca să nu credeţi că lipsea ceva de pe foile de cort întinse pe jos, să spunem că întreprinzătorul din Gorj adusese cu el şi papiotele cu aţă albă şi kaki, năstureii din os, tot felul de potcoave şi caiele, precum şi celebrele periuţe triunghiulare şi cu coadă cu care soldatul român întindea crema pe bocancii scorojiţi. Toate amintind de cântarea: "Puşca şi cureaua lată..."