Articol

Guvernul Tudose este aproape definitivat. Să nu se mai chinuie să caute oameni capabili şi cu doctrina social-democrată asumată cu punct şi virgulă, Dragnea şi Bădălău s-au oprit tot la vechii miniştri. Ăia demisionari, lipsiţi de performanţă, incapabili să transpună în viaţă măreţul program de guvernare al PSD. Ăia despre care s-a spus că în şase luni s-au ocupat de orice, numai de guvernare, nu.

Dovadă că, după ce l-au aruncat peste bord pe Grindeanu, liderii pesedişti au ajuns la concluzia că cel mai bine pentru România e să fie guvernată de aceiaşi oportunişti şi incompetenţi ce au alcătuit Guvernul Grindeanu. De Sevil Saiddeh, de Carmen Dan, de Olguţa Vasilescu ori de Petru Daea. Lor li se adaugă o oportunistă, Rovana Plumb, cea care, spun gurile rele, la moţiunea de cenzură s-ar fi înţeles cu Ponta, cel care o făcuse ministru în guvernul său, ca până la urmă să voteze cu Dragnea. Bineînţeles, de dragul poporului pesedist, şi a programului de guvernare de ale căror griji nu doarme noaptea. Iar în fruntea tuturor, unul dintre cei mai criticaţi miniştri din Cabinetul Grindeanu, pentru slabele performanţe la ministerul Economiei.

După cum se întâmplă la noi, cu cât eşti mai figurant, mai controversat, cu atât eşti mai nimerit să conduci nu echipe de muncitori necalificaţi, ci un guvern. Aşa cum pare să fie acest Mihai Tudose, acuzat că şi-ar fi cumpărat teza de doctorat de la un poliţist, şi că a ascuns un fapt ce-l face responsabil de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală. Mare brânză. Dacă Liviu Dragnea cu condamnare penală poate să conducă un ditamai partid cum este PSD, atunci de ce nu ar fi potrivit şi Tudose să facă acelaşi lucru cu un guvern, mai ales că în cazul său e vorba doar de acuzaţii?  

Dincolo de ceea ce se spune despre chipul lui Mihai Tudose (să nu uităm că şi fostul premier Nicolae Văcăroiu a fost alintat Moş Săniuţă, deşi unii spuneau că nu-i plăcea votca de la care i s-a tras porecla) să recunoaştem că noi, românii, am avut mereu conducătorii pe care i-am meritat cu vârf şi îndesat.Altfel spus, o aplecare bolnavă spre cei vulnerabili şi şantajabili.