Articol

Am observat că, de multe ori, oamenii, când primesc o veste proastă, se îmbolnăvesc. Primeşti o înştiinţare că vei fi concediat, pe lângă faptul că îţi creşte sau scade tensiunea şi glicemia, încep să te doară şi încheiturile, îţi revine un junghi în coaste, de care uitaseşi, ai vertijuri, palpitaţii şi roşu în gât. Uneori se reactivează şi boli mai grave. În condiţiile acestea îţi vine greu să mai lupţi, să porneşti în căutarea unui nou loc de muncă şi intri în depresie. Sau, poate că bolile acestea revin tocmai din cauza depresiei. Cine ştie! Dar, o legătură între înştiinţarea de concediere şi bolile pe care le porţi ascunse este evidentă.

Personal, am trăit o astfel de experienţă, cred că am mai povestit-o, când am fost data afară de la locul de muncă (nemeritat, după părerea mea) şi timp de trei zile mi s-a făcut somn. Dar, era un somn din acela care te paralizează. Nu voiam să mai fac nimic! Şi când spun: nimic, înseamnă că nici să beau apă nu voiam, ca să nu fiu nevoit pe urmă să merg la toaletă. Norocul meu, atunci, a fost că în a treia zi de somnolenţă am primit un telefon, de la o fostă colegă (Alina), căreia îi mulţumesc şi azi, în care mă anunţa că i s-a oferit un post într-un domeniu privat, dar ea nu-l doreşte, postul e liber, crede că mi se potriveşte şi l-aş putea obţine. Atunci m-am trezit, că altfel, cine ştie, dormeam mult şi bine ca ameţitul din pădurea adormită.

Deci, nu-i de joacă, dacă nu reuşeşti să te mobilizezi singur sau dacă n-ai norocul să te mobilizeze altcineva, o veste proastă aduce cu sine o avalanşă de necazuri; somnolenţă, junghiuri, palpitaţii, dureri de spate, genunchi etc.

Politicienii, miniştrii, parlamentarii, şefii din administraţia publică, directorii, sunt şi ei oameni, aşa că odată cu deschiderea unui dosar penal, cu demiterea ori suspendarea, resimt tot felul de dureri în organism. Se lasă cu spitalizare, cu tratament, cu concediu medical.

În schimb, o veste bună te înviorează, te face activ, dinamic şi, parcă, imun la orice boală. Să luăm exemplul parlamentarilor, care au primit o veste bună. De fapt, şi-au dat singuri o veste bună: primesc pensii speciale, în plus, pe lângă pensia conformă cu stagiul de cotizare. După ce erau adormiţi şi confuzi, de două zile s-au înviorat, au devenit încrezători şi dau declaraţii peste declaraţii în care, bine dispuşi, explică faptul că un demnitar nu e ca un cetăţean normal, fie el muncitor, inginer sau medic.