Articol

„Cronica de la Cotroceni”, volumul scris de Adriana Săftoiu, fost consilier al preşedintelui Băsescu, prezintă detalii picante din relaţia preşedintelui cu Elena Udrea şi pune punct speculaţiilor despre o relaţie amoroasă între cei doi. Pune punct speculaţiilor, în sensul că nu e vorba despre speculaţii, ci de o iubire ca-n filme.

Acum, trebuie să recunosc, îmi plac filmele de acţiune, dar filmele de dragoste nu au egal. Sau, chiar dacă e film de acţiune, trebuie să aibă şi măcar un pic de dragoste acolo, altfel nu mă prinde. Degeaba eroul salvează planeta, dacă la final nu-şi îmbrăţişează iubita. Mă rog, în varianta tragică, salvatorul moare ca să salveze dragostea altor doi îndrăgostiţi, iar în varianta dramatică, cei doi îndrăgostiţi se despart, ca să-şi facă datoria, să salveze planeta. Cu diferite subvariante. Oricum, trăieşte speranţa.

Deci, cei zece ani de preşedinţie băsesciană au fost învăluiţi de dragoste. Într-o frază antologică, referitoare la Traian şi Elena, Adriana Săftoiu spune: „Se comportau ca doi adolescenţi pe care nu trebuie să-i prindă mama”. Aha! De aceea Băsescu strălucea ca un licurici! Sunt aproape sigur că de aici îşi trăgea Băsescu energia şi dorinţa de afirmare. Din iubire, fiindcă „dacă dragoste nu e, nimic nu e”!

Nu ştiu dacă iubirea aceasta târzie, de „vară indiană” a făcut bine instituţiei prezidenţiale sau nu. În cei 10 ani, Băsescu şi-a făcut o imagine de apucat cu ieşiri imprevizibile, cu un ego hipertrofiat, cu convingerea că s-a născut ca să dea ordine. Dar, cine ştie, dacă nu era îndrăgostit, poate era mai rău. Nu ştiu. Cât despre preşedinţi, în general, cât or fi de animale politice, sunt şi ei oameni. Li se pune pata pe câte una! Iar în ceea ce-l priveşte pe preşedintele în funcţie, Iohannis, după cum vorbeşte fără să deschidă gura şi cum termină toate frazele descendent, aş putea să jur că încă nu-i îndrăgostit.