Articol

Am fost ieri în Serbia, la Coştei, un sat de români din Banatul sârbesc, la un eveniment cultural care durează de 45 de ani, Zilele de Teatru ale Românilor din Voivodina. Este vorba de un festival-concurs, cu trupe de teatru de amatori, în care activează cele mai diferite categorii de oameni din mediul rural, de la tractorişti, la fermieri, de la elevi, la medici sau chiar... primari. Este şi cazul comunei Coştei, în trupa de teatru „Neica” a Societăţii Cultural Artistice „Mihai Eminescu” activând chiar primarul localităţii, Viorel Bălăgean, dar şi fiica acestuia, Amelia Bălăgean. Iar cel mai simpatizat şi aplaudat actor al trupei este medicul comunei, dr. Marius Savu. Este, într-un fel, admirabil că aceşti oameni de la ţară, care nu trăiesc de loc uşor, se străduiesc să ţină vie flacăra culturii şi limbii române, neavând altă recompensă decât aplauzele, recunoaşterea activităţii prin diplome şi mulţumirea de a face ceva din pasiune. Şi ei au o expresie pe care o repetă de câte ori au ocazia, mai ales când stau de vorbă cu românii din ţară: „Noi suntem mai români decât românii!”

Expresia mi-a fost spusă şi ieri, de către Ion Gaşpăr, fost primar la localităţii, membru al Fanfarei din Coştei. „Noi suntem mai români decât românii, dar politicienii noştri nu-şi dau seama!”, a zis Ion Gaşpăr, dezamăgit şi astăzi, ca şi acum zece ani, că politicienii români nu fac mai nimic pentru românii din Serbia. De exemplu, nu le acordă şi cetăţenie română, cum le-au acordat celor din Republica Moldova. Însă, afirmaţia fostului primar care m-a lăsat perplex a fost următoarea: „Tot răul vine de la politicienii incompetenţi! Mai durează 100 de ani până când voi o să ne ajungeţi din urmă pe noi (adică, România să ajungă din urmă Serbia!) şi tot 100 de ani până noi să ajungem din urmă Germania!” L-am întrebat pe Ion de unde îi vine ideea aceasta că România e aşa mult în spatele Serbiei? „Păi, ce fabrici mai aveţi voi? Ce agricultură mai are România? Nu mai aveţi nimic!”  Nu l-am contrazis, oricum, nici nu prea aveam cu ce şi, în plus, nu prea ştiu care este situaţia economică a Serbiei. Doar, am aflat că, mai nou, cetăţenii sârbi, românii din Coştei, sunt foarte mulţumiţi că în sat există vreo cinci firme private de colectare a poduselor agricole. De la cereale, la lapte şi carne. Şi firmele plătesc în 5-10 zile de la preluarea produselor. Aşa mi-au spus coşteienii.

„Uită-ce la noi pră câmp; nu iăstă niciun loc pârloagă”, mi-a mai spus Ion Gaşpăr în grai bănăţean, şi, ce să zic, avea dreptate, am văzut şi eu că toate pământurile din aproape până în orizont erau cultivate.