Articol

Regele Mihai al României este bolnav. Grav bolnav. Organismul regelui este slăbit şi ceasul biologic ticăie ameninţător. Ca la orice om. Simpatizanţii regelui sunt tulburaţi şi îngrijoraţi, iar cetăţenii României au primit vestea despre boala gravă a Majestăţii Sale cu interes. Este normal ca starea de sănătate a regelui să provoace tulburare, deoarece regele Mihai este un personaj care a contat în istoria României, i-a influenţat destinul. Nu atât de mult cât ar fi vrut.

Majestatea Sa are aproape 95 de ani. Chiar şi regele, cu descendenţă de sânge albastru, sânge domnesc moştenit de la strămoşii care au fost învestiţi cu drept de domnie, în adâncul istoriei, direct de Dumnezeu, este supus limitelor umane. Sângele albastru e alcătuit tot din globule roşii, globule albe şi limfă. Albăstreala ar veni, dincolo de mitologie şi metaforă, din atitudine. Atitudine regală. Şi nu putem spune că taciturnul rege n-a avut atitudine.  

Preafericitul ne îndeamnă să ne rugăm pentru rege. Mesajul şefului bisericii ortodoxe este transmis de televizor. Mama şi cu mine stăm în faţa televizorului, cu spatele la ecran. Discutăm de-ale noastre. Pensie, boli, medicamente, ceaiuri, pâine, biscuiţi şi lapte. Mama are 90 de ani. O întreb dacă se roagă pentru regele Mihai. Îmi răspunde zâmbind şi sesizez o uşoară ironie în zâmbetul ei. „Eu m-am rugat foarte mult pentru rege. La şcoală, în fiecare dimineaţă aşa începeam cursurile, cu imnul regal şi cu o rugăciune pentru rege”. Deci? „Deci, m-am rugat”. Înţeleg că nu se mai roagă. Oricum, la vârsta ei s-a rugat mai mult decât alţii. O întreb ce părere are despre rege? „A fost un copil frumos!”

Mama e credincioasă. O credincioasă care se îndoieşte de existenţa vieţii de apoi, dar zice că merită să crezi în ea. Face viaţa mai uşoară. Mergea la biserică, la slujbe. Acum, e foarte slăbită şi nu mai merge. Nici nu mai citeşte din volumul gros de rugăciuni. Cititul o oboseşte. Se uită la seriale de dragoste la televizor. Din când în când se roagă, dar nu se mai roagă global. Nici pentru salvarea planetei, nici pentru salvarea speciilor, nici pentru regi ori conducători de ţară republicani. Îşi concentrează rugăciunile pe copii şi nepoţi. Crede că rugăciunile fac bine, dar au efect limitat. După părerea ei, mai mult contează firea moştenită de la strămoşi, educaţia şi... norocul. Norocul ar fi un element autonom, misterios, foarte greu de influenţat de ştiinţă şi de rugăciuni.