Articol

Reşiţeanul Marian Apostol, plecat în pelerinajul apostolilor, pe „drumul vieţii”, parcurs de Sfântul Iacob în urmă cu 2000 de ani, se apropie de jumătatea drumului. Reamintim că Apostol a plecat pe picioare, din satul francez Saint-Jean Pied du Port în data de 25 mai a.c., pentru a ajunge pe malul Atlanticului,  la Santiago de Compostela, locul în care se află moaştele Sfântului Iacob. Pelerinul reşiţean a parcurs în fiecare zi, între 22 şi 30 de kilometri, stărbătând oraşele Pamplona şi Burgos. Astăzi a ajuns în localitatea Boadilla del Camino, la aproximativ 350 de kilometri de la start.  

Pe drum a întâmpinat dificultăţile create de vreme, ploaie, vânt, frig şi căldură toridă, dar şi dificultăţile create de lupta pentru a-şi depăşi propriile limite: febră, constipaţie, diaree, dureri musculare, băşici la tălpi. Drumul Sfântului Iacob este în cea mai mare parte presărat cu pietre neprietenoase şi străbate multe zone semideşertice. Pe drum a întâlnit pelerini din Japonia, Hong Kong, Franţa, Belgia, Germania, Olanda etc. Desigur, a întâlnit şi români. Unul dintre aceştia, Costiică Şler, din judeţul Neamţ, i-a devenit tovarăş de drum.

Şi mergem mai departe...

Apostol şi-a notat zilnic observaţiile într-un jurnal, din care, poate va ieşi o carte. Prezentăm astăzi câteva din observaţiile lui Marian Apostol, făcut în jurnalul zilei a XII-a, adică, de ieri, pe drumul de la Burgos la Hontanas:  

„…și mergem mai departe urmând un drum de peste 10 km printre dealuri molcome cultivate cu grâu, sau orz, și ma întreb ce este cu grămezile imense de pietroaie depozitate din loc în loc pe aceste câmpuri. Constat ca sunt pietroaiele adunate de pe câmpurile aride ptr a pregăti terenul în vederea semănatului. O munca imensa... dar cu folos, se pare. Ajungem la un sătuc ascuns intre dealuri, Hornillos del Caminos. Am făcut deja peste 20 km, motiv ptr care hotaram sa luam o pauza și apoi sa mergem mai departe. Ne așezăm la o terasa, eu comand o bere, Costica o Cola, și devoram și cealaltă cutie cu pate de ficat. Apoi îmi schimb adidasi cu un pantof sport, a cărui talpa era mult mai potrivita pentru pietrele pe care călcăm, și mergem mai departe, distanta de încă 11 km , prin același câmp arid pe care te miri ca poate creste ceva. Picioarele devin tot mai grele, tălpile ma ard, iar fiecare km pare a fi cat trei. Într-un târziu, în mijlocul unei văi, apare și satul mult așteptat, Hontanas, chiar in momentul în care începusem a crede ca nu mai exista. Un sat vechi, plasat într-o zona semidesertica, cu câteva zeci de case, o biserica foarte veche si impunatoare, 4-5 albergue și câteva terase, toate pline de pelerini. Cred ca principala sursa de venit din acest sat este efect al șansei de a se afla chiar pe El Camino, deci...in calea pelerinilor obosiți de semidesertul străbătut pana aici. Ajungem la Albergue Municipal și ne întâmpină Denise care se bucura când vede ca suntem romani și ne mulțumește, în limba română, ca am ales acest albergue. Cazarea costa 5 euro iar cina 7, ptr a dormi singuri într-o camera dubla trebuie sa mai plătim cate un euro! Îl plătim și mergem la paturile atât de mult așteptate! Ne descălțam, facem o baie și dintr-o data un tremur ciudat pune stăpânire pe mine! Îmi masez picioarele cu alifie de galbenele și parca se simt ceva mai bine...dar sunt reci, extrem de reci și par a fi casante. Iau un antinevralgic și ma bag în sacul de dormit! Pe naiba... tremur tot iar picioarele sunt ca un sloi de gheata! Încalț niște șosete foarte groase dar... nu se schimba nimic! Într-un cuvânt... tremur, fara sa ma pot opri. Ma chinui sa adorm și cred ca reușesc sa o fac pentru maxim 30 minute, după care ma trezesc si decid ca nu asta este solutia! Ies afara la soare, peste 30 grade, și după ceva timp totul pare sa fie mai bine, suficient de bine ca sa ma gândesc la o bere și la jurnalul zilei de azi, pe care-l inchei cu aceasta ultima constatare! Urmează masa, somnul și ziua de mâine, când vom avea de străbătut 29 km prin meseta spaniola!”

Şi o însemnare făcută în jurnalul zilei de astăzi, la Boadilla del Camino:

„Cei 29 km făcuți azi au rămas în urma, dar am rămas si cu o basica destul de urata la piciorul drept! Merg înapoi la locul cazării noastre, îmi introduc un ac cu ață prin ea și o lăsăm să vedem cum se comportă mâine, când avem doar 25 de făcut! Pana atunci... la somn”.