Articol

Ceea ce am să vă povestesc s-a întâmplat ieri, în părculețul de lângă Gara Reșița Sud. Pe o bancă stăteau doi bărbați. Unul care se apropia de 80 de ani, celălalt mai tânăr, dar nu cu mulți ani. Trecând pe acolo, fără să vreau, am surprins frânturi dintr-o discuție cu iz de nostalgie. Încerc să reproduc cât mai exact discuția. „La 23 august și la 1 mai, mergeam la defilare și mâncam  mici și beam bere. De Ciclova“. „Mie îmi spui de astea? De sticlele verzi cu bere de Montana?“ „Mergeam la Minda și la ștrandul vechi. Aduceau orchestra  populară și echipa de dansuri de la uzină“. „Așa e. Ce vremuri! Oamenii știau să se distreze, nu ca tinerii de azi“.

Aș fi vrut să stau în loc să-i ascult până la capăt. Erau simpatici, chiar dacă păreau, vorba poetului, două jucării stricate. Mi-am văzut însă de drumul meu. Am prins și eu acele vremuri și știu cum a fost. Tinerii de acum s-ar amuza auzind astfel de discuții. E și normal. Mici și bere se găsesc astăzi pe toate drumurile. Bere la sticlă de plastic, bere la pixă, bere la sticlă de sticlă, bere blondă, bere brună, bere cu gust de lămâie, bere românească, bere cehească, bere nemțească, bere suedeză, bere la discreție. La fel și micii. Mici la caserolă, pastă de mici, mici cu amestec de carne de vită. Mici de Deva, mici de Covasna, mici de mici!

Și totuși, cei doi bătrâni prieteni tânjeau după 23 august și 1 mai. Nu pentru că berea de Ciclova era mai amară ori micii mai gustoși, ci pentru că în alimentările de atunci cu greu găseai așa ceva. Or, la 23 august și la 1 mai, grija față de popor se exprima în mici și bere. Partidul avea grijă ca oamenii muncii să bea bere și să mănânce mici. Nu chiar pe săturate, ci cât să-și fi potolit pofta.

Un an întreg, oamenii visau la micii și la berea de la Minda. La fumul gros și mirosul grătarelor. Un an întreg așteptau ca pe scenă să fi urcat artistii amatori. Soliștii și dansatorii din ansamblul folcloric. Interpreții de la brigăzi artistice de agitație și recitatorii de poezie. Și ce putea fi mai frumos pentru cineva care avea doar două ore de televiziune pe zi, care nu știa ce înseamnă un concert rock,  se deprinsese cu gustul de nechezol în loc de cafea, care simțea gustul bananelor și portocalelor doar o dată pe an, la Crăciun, care dacă își pierdea cartela de alimente își lua adio de la pachețelul de unt, de la cele cinci ouă și de la litrul de ulei, dacă nu un 23 august sau un 1 mai sărbătorite la Minda și la ștrandul vechi, lângă un grătar cu mici sfârâind și o navetă de bere pusă rece?  

Peste o lună va fi din nou 1 mai. Dar ce folos. Fără berea de Ciclova, fumul și micii sfârâind pe grătarele de la Minda, fără orchestra populară și brigada artistică numai sărbătoare nu mai e...