Articol

Sărbătoarea Muncii la români s-a confundat din totdeauna cu mititei sfârâind pe grătare încinse, bere și, după caz, cu muștar. Precizarea este necesară, întrucât în alte zone geografice ale țării micii se mănâncă fie cu ardei iute sau castraveți murați, fie doar încinși în sare. A, era și uit, totul acompaniat cu un taraf de lăutari, unul mai balaoacheș ca celălalt.

Vorbesc de ultimii zece ani ai comunismului românesc când micii, și chiar berea, deveniseră o raritate în meniul omului de rând. În ziua de 1 Mai, partidul, prin activiștii săi de seamă, făceau pe dracu-n patru și scoteau la vânzare micii și cremwurștii, cu prilejul serbărilor câmpenești care urmau defilărilor de la orașe. Stăteam cu orele la rând, să prindem câțiva mici și două-trei sticle cu bere și tot atâtea de cico. Stăteam, dar merita din plin efortul, că doar o dată în an era 1 Mai, zi în care ne imaginam cum e să ai la discreție mici, bere de Ciclova sau Timișoreana (la aia capitalistă nici nu visam), sau să bei în loc de apa de la robinete  pepsi-cola.

Cât despre evenimentul în sine, aproape că îi dispăruse semnificația. Pe ici, pe colo mai citeai o însemnare despre sensul real al sărbătorii muncii. Partidul avusese grijă să confiște ziua de 1 Mai, ca de altfel toate sărbătorile  importante din acea vreme – 23 August, 30 Decembrie și 24 Ianuarie, să o transfere în planul omagierii celor doi conducători iubiți ai neamului românesc.

Astăzi, când micii și berea, mai ales cea capitalistă, și muștarul se găsesc din belșug, nici sărbătoarea muncii nu mai e ca și cea de altădată. Sindicatele, cu lideri ajunși patroni și implicați în politică, nu mai par interesați să organizeze serbări câmpenești, agape camaraderești, ca să nu mai vorbim de mitinguri în stradă de la care a pornit la drum această zi de 1 Mai. Și, atunci, pentru ce să ieși în stradă, doar ca să ne aflăm în stradă? Să ne arătăm nostalgia după acele vremuri?

În aceste condiții, astăzi, sărbătoarea în sine, s-a mutat de la iarbă verde, la țărmul mării și în cluburi, iar distracția nu mai e cu lăutari, mici, bere și muștar, ci cu șaorme, caviar și șampanie franțuzească.