Articol

Procesul în care Sebastian Telbis, fostul șef al Serviciului de Evaluări Medicale din cadrul Casei de Pensii Caraş-Severin, este judecat pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, a continuat ieri la Tribunalul Caraș-Severin, cu audierea martorei, F.T. Potrivit rechizitoriului, fiica medicului judecat în trei dosare, Andreea Telbis, a susținut că ar fi împrumutat de la martoră suma de 50.000 de euro, fără ca părinții săi - medic și judecător, să fi cunoscut acest lucru, cu scopul de a-și cumpăra un apartament în Timișoara. Magistrații cred că, în condițiile în care familia Telbis deținea mai multe apartamente în Timișoara, la mijloc este vorba doar de o poveste menită să ascundă o infracțiune de spălare de bani.

De la început trebuie spus că F.T. este verișoara  inculpatului și mătușa fiicei acestuia, Andreea, iar dacă e să-i dăm crezare martorei, nepoata sa i-a cerut banii, ca să le dovedească părinților săi că se poate descurca în viață și fără ajutorul lor. „A fost ambiția ei de a demonstra că tot își va cumpăra imobilul pentru că, de fapt, părinții au crezut că, dacă nu-i vor da acești bani, Andreea se va întoarce acasă, la Reșița, lângă ei!“.

Împrumutul a avut loc în 2014, și dacă vă întrebați, așa cum a făcut-o și președintele de instanță, de unde a avut mătușa atât bănet, aflați că de la îngrijit bătrâni în Austria! În decurs de șase ani, punând ban pe ban, pe care i-a păstrat la „ciorap“, deoarece nu avea încredere în bancă. E mult sau e puțin 50.000 de euro? Martora s-a străduit să explice în fața instanței, cum și cât se câștigă în Austria. „Câștigul pe zi, în medie, era de 50 de euro, dar se ajungea și la 65 de euro. Și au fost două luni în care am lucrat cu soțul la o familie și ne-a plătit cu câte 4.000 de euro pe lună“, a mărturisit F.T.

Când a fost întrebată dacă poate să facă dovada că a lucrat la austrieci, verișoara doctorului Telbis a lăsat să se înțeleagă că a lucrat și cu contract, și fără contract, pe baza unor înregistrări făcute la primăriile din Austria. Din acest motiv, în afară de fotografii, a spus că nu deține un înscris oficial de la autoritățile austriece care să-i  confirme că a lucrat acolo.

Procurorul a mers mai departe și i-a cerut martorei să precizeze localitățile în care a lucrat, dar și numele familiilor la care a îngrijit persoanele vârstnice.

Și pentru ca lucrurile să aibă și o anumită doză de legalitate, părțile au încheiat  un „act de mână“, dar cum hârtia era prea subțire, au redactat unul și pe computer. „După ce m-am sfătuit cu soțul, Andreea a și primit suma solicitată. Am făcut un act de mână, între soțul meu și ea, dar pentru că înscrisul era pe o hârtie foarte subțire, am insistat să se facă unul și pe calculator, ceea ce s-a și întâmplat două zile mai târziu de către Andreea. La redactarea acestui înscris eu nu am fost, pentru că a fost redactat la Timișoara. Din spusele soțului, am înțeles că ar fi fost semnat de el. Nu s-a specificat niciun termen de restituire a banilor. Nici în prezent nu a fost restituită suma de bani“, a povestit martora.

Într-un final, F.T. a mărturisit că, întrucât nu are copii, avea de gând să-i lase nepoatei toți banii agonisiți la muncă în Austria.

Un gest de noblețe care trezește, totuși, o întrebare: dacă tot ar fi vrut să-i lase banii moștenire, de ce a fost nevoie ca între mătușă și nepoată să se fi încheiat un  „act de mână“?