Articol

Fac parte din generaţia care a făcut Revoluţia din Decembrie 1989. Cu arma în mînă! Înainte de asta, prin 1988, am vrut să fug din ţară, în Italia, dar după căderea regimului am decis că e bine să rămîn, să construiesc o lume nouă. După 29 de ani am ajuns la concluzia că am construit o lume, Vouă!

Ştiţi bancul acela tîmpit cu Scufiţa Roşie, care plîngea de mama focului, după prima partidă de sex cu lupul, în pădure, întrebîndu-se cine o mai ia acum, lupul răspunzîndu-i că termină ţigara şi o mai ia el o dată! De cîte ori ies din casă sau deschid televizorul mă simt în postura Scufiţei Roşii!

Ne dorim ca schimbul de generaţii să se facă mai accelerat, sperînd că noul val va cîrmui această ţară, fără tarele şi blazarea vechii generaţii. Miercuri, dis-de-dimineaţă, am ajuns la un ghişeu de trezorerie pentru o plată. În faţa mea, un cetăţean chinez, rezident permanent în România, dorea să schimbe cartea de rezident şi să achite taxa. În spatele ghişeului, o funcţionară plictisită deja de la prima oră, a vorbit la telefon cu juma de Reşiţă să se lămurească ce anume doreşte cetăţeanul. În jumătate de oră nu a rostit nici măcar o dată corect denumirea de CARTE DE REZIDENT PERMANENT. S-a făcut coadă. Funcţionara l-a expediat înapoi „la poliţai”, că nu mai făcuse niciodată aşa ceva, iar plăţile şi-au urmat rutina de sfîrşit de an.

Sper din tot sufletul ca această generaţie să dispară de la ghişee. Dar, cine să o înlocuiască?

Acasă, dau peste o postare de la Opinia Timişoarei. Un filmuleţ cu vox-uri de tineri timişoreni care habar nu aveau ce se întîmplase în oraşul lor în decembrie 1989! Habar nu aveau! Şi, atunci, ce să mai vorbesc de Unire? De Centenar? De Carei? Oarba de Mureş? Nu spun că tinerii, senini şi corct vorbitori de limba română, nu deţin alte abilităţi, mai practice, care să-i ajute personal să se dezvolte frumos. Însă, Ţara cine o dezvoltă? Cine o duce înainte aşa cum ne-au lăsat-o, nu bunicii mei care au luptat la Odesa, ci generaţia asta, a mea, care a fost în stradă în Decembrie 1989?

Rămînem cu discursul triumfalist al lui Liviu Dragnea, ironic, ameninţător, discurs de Domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei. Deocamdată, pentru că, în timp ce tînăra generaţie nu prea mai are nici în clin nici în mînecă cu istoria, bucăţi din Ţară se regrupează, se aliază, în aşteptarea unei confruntări iminente cu Bucureştiul. Ştiţi, există şi elemente extrem de vocale, care spun că Romania „s-a epuizat ca sens” şi a venit timpul divizării internaţionale după criteriul naţional. Vă sună cunoscut? Este refrenul pe care îl auzim din 1990, cîntat cu percuţie pe carîmbul cizmei de o anumită etnie. „Popoarele, care se află în componenţa României, trebuie să se autodetermine singure – în care anume state ele doresc să-şi realizeze viitorul, scria excelenta Agenţie KARADENIZ-PRESS, citîndu-l, în mai 2011!, pe liderul moldovean Mihail Garbuz (un apropiat de Vasile Stati, Stepaniuc, chiar Mihail Formuzal, găgăuzul «consiliat» de specialişti maghiari trimişi de «europeanul» Kalman Miszei!)”.

Interesant, nu? Degeaba ne punem întrebări despre viitor. Vine Lupul Dragnea şi ne mai ia el o dată!