Articol

Îmi amintesc de hăhăiala zgomotoasă, în urmă cu câţiva ani, de pe toate posturile de televiziune, de sondajele de opinie, de vox-urile aruncate în eter, referitoare la aderarea României la NATO. Era o frenezie generală de ziceai că românul – născut poet – s-a trezit, dimineaţa, mahmur şi războinic ratat. A venit şi NATO! Şi a trebuit să plătim! Securitatea costă bani mulţi, pe care îi dai din buzunar – şi sincer, nu înţeleg cum CPS-urile provinciale pot tarifa 12 lei/oră prestaţia unui agent de securitate, dar asta e o altă discuţie, colaterală! Cum? Dai bani, nu primeşti de la NATO? Beneficii? Să vedem...

O știre, publicată săptămîna trecută ne-a reamintit ce înseamnă să aloci 2 la sută din PIB pentru apărare. Departamentul american de Stat a aprobat o posibilă vînzare de sisteme de rachete de apărare Patriot către România în valoare de 3,9 miliarde de dolari. Contractorii principali ar fi Raytheon Co. și Lockheed Martin Corp., a precizat Defense Security Cooperation Agency.

Pe lîngă suma foarte mare, anunțul este semnificativ, căci privește o țară europeană din fostul bloc sovietic pe care chiar președintele american, Donald Trump, a dat-o ca exemplu în iunie pentru eforturile sale vizînd aducerea cheltuielilor de apărare la 2 la sută din PIB, remarcă AFP.

„Această propunere de vînzare de sisteme Patriot va contribui la necesitățile României în termeni de autoapărare și va răspunde obiectivelor NATO în materie de apărare”, subliniază Pentagonul și Departamentul de Stat în comunicatul lor.

Fără a menționa vreodată Moscova, Washingtonul apreciază că „România va utiliza sistemul de rachete Patriot pentru a întări apărarea teritoriului său și a descuraja orice amenințare regională”.

Aceasta va permite de asemenea Bucureștiului „creșterea capacităților defensive ale forțelor armate române în fața unei agresiuni și protejarea aliaților din NATO care se antrenează cu regularitate pe teritoriul României”.

Ştirea despre Patriot se suprapune peste informațiile și imaginile transmise de media de la cel mai mare exercițiu militar din istoria României: Saber Guardian 2017, la care participă peste 25.000 de militari români și străini, dar și despre intrarea în Afghanistan a unui nou batalion, cel de la Focșani, comnadat de col. Cristinel Colibaba, și posibila suplimentare cu trupe în Asia. Totul, la aniversarea a 20 de ani de parteneriat strategic româno-american, 15 ani de prezență românească neîntreruptă pe KAF și Inițiativa celor trei mări!

În contextul tensiunilor în creştere între Moscova şi Alianţa Nord-Atlantică, ambele părţi încearcă să-şi consolideze poziţiile în teren cu scopul de a-şi intimida adversarul. O astfel de desfăşurare de forţe americane în Europa nu a mai fost înregistrată din timpul Războiului Rece, iar Moscova nu a ezitat să denunţe această operaţiune, pe care o consideră o „ameninţare“ pentru securitatea sa.

Rusia nu vede cu ochi buni România, iar spionajul rusesc s-a intensificat, după cum sugerează şeful SRI, mai ales după amplasarea bazei americane aproape de Constanţa. Rusia continuă să se simtă jignită de ascensiunea României în regiune, iar experţii apropiaţi Kremlinului nu ezită să vorbească despre intenţiile ei iredentiste. În plus, ambiţiile energetice ale Bucureştiului sînt percepute ca mişcări care subminează proiectele ruseşti.

Întărirea flancului estic al NATO, din România pînă în Țările Baltice, și bascularea centrului de greutate al Alianței în estul Europei este urmarea mutărilor strategice ale Rusiei în Ukraina, Rusie care acum se vede amenințată. Aceasta își va perfecționa capacitatea de apărare pe flancul său vestic ca răspuns la ceea ce consideră a fi acțiuni agresive din partea NATO, a declarat recent ministrul Apărării, Serghei Șoigu. Ministerul Apărării rus va crea, pînă la sfîrșitul acestui an, în vestul Rusiei (Districtul militar Vest), circa 20 de formațiuni și unități militare, a anunțat Serghei Șoigu, într-o reuniune a Colegiului ministerului ce a avut loc în Kaliningrad, relatează agenția de presă TASS.

„Pînă la sfîrșitul anului, în Districtul militar Vest vor fi create aproximativ 20 de formațiuni și unități militare pentru desfășurarea cărora vor fi ridicate circa 40 de orășele militare”, a indicat Șoigu, adăugînd că activitățile în acest sens vor fi sincronizate cu aprovizionarea respectivelor structuri cu arme moderne.

Pentru Rusia, și exclava Kaliningrad, unde Moscova a investit masiv în domeniul militar în ultimii ani, reprezintă un atu. În eventualitatea izbucnirii unui conflict militar în zona statelor baltice, rachetele ruseşti din Kaliningrad ar putea viza trupele NATO care ar veni din Polonia. Iar acest fapt ar încetini furnizarea de întăriri în cazul unei invazii ruse în Lituania, Letonia şi Estonia. Iar ţările baltice ar avea nevoie de aceste întăriri din partea Alianţei Nord-Atlantice pentru a rezista în faţa armatei ruse. Potrivit unui studiu RAND Corporation din anul 2016, chiar dacă armata Rusiei este mai mică decît a fost odată, aceasta este „mai mult decît suficientă pentru a înfrînge orice rezistenţă a armatelor baltice“. În plus, rachetele din Kaliningrad ar pune Alianţa Nord-Atlantică într-o poziţie foarte dificilă, enclava fiind plină de astfel de proiectile. Rachetele balistice Iskander M pot ajunge la sute de kilometri depărtare, în Polonia, iar baza NATO din Zagan se află la limita capacităţilor operaţionale. Totodată, toate statele baltice sînt în raza lor de acţiune.

De asemenea, Rusia priveşte cu nelinişte noile parteneriate care se fac în regiunea Caspică, iar analiştii de la Moscova consideră că în ultima perioadă România şi-a extins prea mult influenţa militară şi energetică la Marea Neagră.

În Marea Caspică, Rusia are ambarcaţiuni de mici dimensiuni din clasa Buian, înarmate cu rachete Kalibr, acelaşi lucru fiind valabil şi în cazul flotei Mării Baltice. În ceea ce priveşte apărarea aeriană de la periferia de vest a Rusiei, sistemele de rachete S-300 şi S-400 acoperă jumătate din Polonia şi se suprapun în cercuri concentrice peste statele baltice. În aceste condiţii, în timpul unui potenţial conflict, NATO ar trebui să le neutralizeze înainte de a încerca să asigure prin intermediul aeronavelor sale o acoperire pentru trupele din Lituania, Letonia şi Estonia.

Dincolo de furtuna militară în care pare prinsă, România a reuşit să-şi facă suficiente conexiuni pentru a putea participa în viitor la jocurile din regiunea Mării Caspice şi este singura ţară din Uniunea Europeană care a semnat un parteneriat strategic cu o ţară din zonă. Există două beneficii pe această tablă de şah: unul economic, care ţine de valorificarea resurselor energetice, şi celălalt strategic, care vizează deschiderea acestei zone care se află pe principala axă a secolului 21, aşa cum a fost trasată de experţii militari ai Marilor Puteri: Golful Aden-Golful Persic-Shanghai.

România se află în acest fel la intersecţia drumurilor principale pe care pot fi aduse în Europa urişele cantităţi de hidrocarburi existente în jurul Mării Caspice şi depinde în mare măsură de abilitatea liderilor politici să folosească această poziţie în scopuri strategice.