Articol

Viața în primărie nu este ușoară. Nu o spun eu, ci aceia care sunt sau au fost primari. Cine crede că toată activitatea unui mandat de patru ani se rezumă doar la a semna ca primarul se înșeală. Un edil-șef știe când pleacă de acasă, nu și când se întoarce seara. Nicio zi nu seamănă cu cealaltă și fiecare dintre ele reprezintă o nouă experiență. Chiar dacă e numărul unu în orașul sau comuna sa, el nu este scutit de a lua picioare în cur de la șefii de partid, de la președintele Consiliului județean ori de la inspectorii trimiși în control. Nu mai punem la socoteală teama permanentă de DNA, de Poliție ori de altă structură a statului de drept. Din aceste considerente, unii se îmbolnăvesc de diabet, alții de inimă, le cresc colesterolul și tensiunea. Se merită oare toate acestea pentru un salariu jignitor în comparație cu munca depusă în slujba comunității? Nu, sigur că nu, mai cu seamă că tot se va găsi cineva în orașul sau comuna respectivă să-l înjure de mamă, de nevastă, de morți ori să-i „roage“ de sănătate pentru ceea ce a făcut în patru ani de mandat. Toate aceste considerente le-am auzit de la primarii „scârbiți“ de meseria lor.

Cu toate acestea, mulți dintre cei aflați pe funcții nu ar renunța în ruptul capului la scaunul de prim-gospodar al așezării respective. Pentru ei primăria e ca și amanta răbdătoare, ce te atrage la început ba cu o cafeluță, ba cu un bairam, pentru ca în final să-ți sucească capul, să-ți ia mințile, de ajungi să te crezi cel mai deștept și cel mai șmecher dintre toți bărbații ale căror neveste sunt plecate la muncă în Spania, Austria și Germania.

Când, din varii motive nu mai pot candida, își scot la înaintare nevestele ori copiii, transformând primăria într-o afacere de familie. În Caraș-Severin, startul a fost dat de cele două surori-primărițe din Pojejena și Socol, care au dovedit că nu e mare scofală să fii primar. Mira Radovancovici și Olgița Ghiță, fără nici un fel de cunoștințe de administrație locală, au candidat și au câștigat primăriile respective, ducând tradiția familiei mai departe, cât timp soții lor, și ei primari, Omer Radovancovici și Valentin Ghiță, vor sta în pușcărie. Simplu ca bună ziua, nu?

Modelul celor două surori a fost repede îmbrățișat și de alte neveste de primari din Caraș-Severin. Soția lui Luca Mălăiescu își anunțase intenția de a candida în locul acestuia, dar în cele din urmă partidul a decis ca actualul primar din Oțelu Roșu să candideze din nou și să nu țină seama de problemele pe care le are cu ANI. Și la Bocșa se discută despre posibila candidatură a soției fostului primar, Mirel Pascu, și el cu probleme legate de conflictul de interese.

În fine, la Răcășdia ștafeta este dusă mai departe de Mirco Ilie Lechici, fiul fostului primar Mirco Lechici.

Revin și întreb ca prostul: Dacă e atât de stresantă funcția asta de primar, dacă toți pârliții îi înjură pentru că au fost tăiați de la ajutorul social, dacă în permanența sunt suspectați de furt, abuz, luare de mită și câte și mai câte, oare de ce unii se dau de ceasul morții să ajungă primari cu orice preț? De ce își bată singuri cuie în talpă, cât timp pot trăi liniștiți?

Concluzia e una singură: Dracu’ nu-i atât de negru precum vor unii să-l facă, iar locul borcanului de miere din primărie a fost luat de un bidon de-al mare, ca pentru un mandat de patru ani.