Articol

„De obicei, asociem cuvântul privatizare cu ce s-a întâmplat în industria românească sau în economia românească în ultimii 20 de ani, neştiind faptul că cea dintâi privatizare, de pe teritoriul actual al României, a fost cea din Banatul Montan!”, a spus, în această seară, inginerul Dan Perianu, în cadrul „Discuţiilor amicale pe tema istoriei Banatului Montan”, desfăşurate la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reşiţa.

Dan Perianu, un asiduu cercetător, specializat în domeniul industriei reşiţene şi a Banatului, autor a mai multe volume despre locomotivele fabricate la Reşiţa, a precizat că privatizarea uzinelor din Reşiţa, care cuprindeau mai multe fabrici şi în alte localităţi din Banat, precum şi mine, căi ferate, păduri şi terenuri agricole, a fost una reuşită şi s-a făcut pe o sumă colosală. În anul 1855, StEG, societate internaţională cu capital francez şi austriac, finanaţată de trei bănci, Société général du crédit mobilier de Paris, Georg Sina (Viena) şi Arnstein & Eskeles (Viena), a cumpărat uzinele din Reşiţa de la Fiscul Curţii Imperiale (Erariul). Suma plătită de StEG a fost de 200 de milioane de franci-aur, sumă echivalentă cu cea cheltuită pentru construirea Canalului de Suez.

Conform lui Perianu, băncile finanaţatoare, implicit StEG, erau interesate, în primul rând, de extinderiea şi exploatarea unei reţele de circa 5000 de kilometri de cale ferată, dar şi de exploatarea unor obiective industriale miniere, metalurgice, constructoare de maşini şi forestiere.

„Între 1855 şi 1856 a avut loc predarea efectivă pe teren a patrimoniului către noua societate. S-a creat un holding atât de mare, încât în Imperiul Austro-Ungar societatea StEG era al şaselea proprietar de fond funciar şi al doilea proprietar de fond forestier. Şi asta cred că spune mult”, a afirmat Dan Perianu, după care a prezentat dezvoltarea uzinelor, construcţia laminoarelor, care au produs diferite profile, inclusiv şină pentru căile ferate, producţia de armament, de poduri etc.

În ceea ce priveşte reţeaua de căi ferate din Banat, Erwin Josef  Ţigla a făcut observaţia că, cel puţin până prin anul 1990, era cea mai densă de pe teritoriul României.

Despre căile ferate din Banat discuţia a fost amplă, cu intervenţii din partea auditoriului, fiind prezentate multe elemente inedite. La dezbateri au fost prezenţi mai mulţi foşti angajaţi în uzinele din Reşiţa, dar şi profesori, scriitori, jurnalişti.