Universitatea Eftimie Murgu din Reșița revine în atenția opiniei publice, și nu doar prin pronunțarea pedepselor primite de profesorii implicați în dosarul de luare de mită și favoruri sexuale, ci și prin publicarea rezultatelor evaluării din primăvară făcută de Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS). Potrivit specialiștilor ARACIS, gradul de încredere în universitatea reșițeană este unul limitat, cum la puține universități din țară se mai întâlnește.
Se putea și mai rau, adică un calificativ de „neîncredere“, fapt ce ar fi pus universitatea în situația de a fi închisă. În urmă cu cinci ani, universitatea primise un calificativ de „încredere ridicată“. În anii trecuți de la ultima evaluare din 2010, comunitatea locală a trăit mereu cu impresia că la „Eftimie Murgu“ lucrurile sunt de-a dreptul excepționale, datorită implicării conducerii universității și a sprijinului permanent al Consiliului Județean Caraș-Severin. La fiecare deschidere de an universitar, rectorul instituției avea grijă să amintească implicarea consilierilor județeni în dezvoltarea universității, încât am crezut că totul este fără cusur. Interviurile din unele, și mereu aceleași publicații, și aparițiile la televiziune spuneau același lucru. Cu toții ajunsesem să credem că nu existau motive să ne îndoim de faptele bune și foarte bune de acolo, deși începuseră să apară cârcotașii care spuneau cu totul altceva.
A fost suficientă o întâmplare desprinsă dintr-o poveste pe stil nou, cu un decan amorezat până peste cap de o investigatoare sub acoperire, pentru ca la universitatea noastră dragă să explodeze mămăliga. Așa am aflat că nu era nevoie ca unii studenți să fi fost tobă de carte. Cu un parfum și câteva sute de lei își puteau rezolva ușor examenele și chiar lucrările de licență. Cu alte cuvinte, să devină specialiști de nădejde ai comunității. Să nu mai vorbim de faptul că două săruturi pe obraz și o mână strecurată între picioarele investigatoarei ajunseseră să fie la fel de valoroase, precum valuta ce ajungea în buzunarul unor profesori.
Ne place sau nu, din renumele de altădată al universității a mai rămas sigla de pe frontispiciul clădirii. Cu 1.500 de studenți, față de 5.000 de acum cinci ani, cu salarii restante și multe probleme greu de rezolvat, avem serioase motive să ne îngrijorăm. Că nu este exclus să vină și ziua în care frontispiciul va fi trist și gol sau, în cel mai rău caz, puțin decolorat pe porțiunea în care a fost cândva sigla prinsă în patru cuie...
RSS Feed