Articol

De regulă alerg de colo-colo, mă aşez, scriu, mă informez, iar alerg. Prietenii îmi spun că alerg ca un nebun. De asta şi sunt prietenii pe lume, să-ţi mai pună oglinda în faţă. Dar, după o zi agitată, seara, când îmi iau puţin timp pentru lectură, vorbesc despre lectura unor romane sau volume de poezie, am impresia că ziua a fost împlinită. Mai sunt şi zile proaste, când am impresia că totul a fost o alergare în gol. Ce să zic, în ultimul timp, parcă, zilele proaste au fost tot mai multe. Dar, ce să vezi, la sfârşitul săptămânii trecute, m-a luat aşa, uşor, cu ameţeală, puţină durere de cap, cu strănuturi cu muci şi lacrimi. Asta este, m-am îmbolnăvit. Am luat de undeva, de la cineva, o viroză. Şi ştiu de la cine, dar nu asta conteză. Mi-am luat nişte medicamente specifice (nu spun de care, şi aşa sunt destule reclame cu medicamente la televizor), şi m-am retras în casă. Boala s-a instalat în stilul tradiţional, aşa că strănutam şi tuşeam în acelaşi timp, stropeam în toate părţile, aveam febră şi mi-era frig. E drept că medicamentele contra virozei îşi fac treaba bine, aşa că, după câte o porţie, aveam parte de două-trei ore de acalmie.

Două zile am stat în casă, cu mine însumi şi cu pisica. Bine, am şi o broască ţestoasă, dar aceea nu prea comunică. Pisica mea neagră, Monika, în schimb e foarte vioaie şi comunicativă. Monika era destul de îngrijoată, aşa că m-a îngrijit, m-a liniştit, mi-a făcut masaj cu lăbuţele. Faptul că pisicile sunt un nepreţuit ajutor în caz de boală, nu e o poveste de pe feisbuc. Am experienţă în domeniu şi ştiu ce bune asistente medicale sunt. Totuşi, nu vreau să vă spun o poveste despre pisici. Ideea e că timp de două zile m-am deconectat de orice obligaţii. Şi am stat ghemuit în mine însumi, cu gândurile şi cu visele mele. Vise, la modul propriu, fiindcă am şi dormitat o mare parte din timp. De citit şi de televizor n-am avut niciun chef. Am stat. Şi a fost atât de bine!

Poate suna ciudat; cum adică, boala este o suferinţă, cum să fie bine!? Da, dar dacă e o suferinţă uşoară şi îţi permite să mai stai şi cu tine, e bine. Îţi dai seama că lumea nu începe şi nu se sfârşeşte cu tine, că îţi poţi permite să fii un pic egoist. Şi un pic mai înţelept. Deci, viroza mi-a venit la fix. Şi a fost o suferinţă uşoară. Ceea ce vă doresc şi vouă! Nu, nu vă doresc să vă îmbolnăviţi, vreau să zic, în caz că se-ntâmplă,,.