Articol

Petru Daea este ministrul Agriculturii. Acel ministru haios care în primăvară propunea înlocuirea frunzei, ca brand de ţară, cu oaia autohtonă. Merinos, palas, ţigaie ori ţurcană nu mai contează, oaie să fie. Şi asta, după ce Elena Udrea cheltuise milioane de euro pentru promovarea frunzei româneşti în lume.

Daea avea şi argumentele la el, atât de profunde şi emoţionante, încât oiţa năzdrăvană care stătea de vorbă cu ciobanul moldovan, ce-şi aştepta moartea cu seninătate, părea o caricatură de ovină pe lângă cea gândită să devină reprezentativă pentru noi ca români, urmaşi de ciobani şi de băciţe. Şi asta pentru că ministrul mai-mai să ridice animalul, a cărui lână ciobanii o ard că nu mau ce face cu ea, la rang de divinitate, la fel cum fac indienii cu vaca.

 „Oaia este o statuie vie. Argumente sunt în străfundul analizei pentru fiecare. Uitaţi-vă în orice parte a ţării, cât de frumos e acest animal pe păşunile verzi ale Ţării Româneşti. Frunza o are toată lumea, dar oile ca-n România, nu. Lângă oaie, găseşti o frunză, dar lângă frunză nu poţi să găseşti o oaie”, glăsuia filosoful din Daea. Aproape că am lăcrimat, bucurându-mă ca un copil că, iată, în guvernul  de politicieni de doi bani strânşi uniţi în jurul lui Dragnea avem şi un poet, un stand-up comedy, care ne uimeşte cu sensibilitatea sa, şi care preţuieşte necuvântătoarele care ne dau nouă lapte, brânză, carne, ouă.

După patru luni de cugetări filosofice, ministrul recunoştea, spăşit, că n-a fost fair-play din partea sa să-i ridice mingea la fileu doar mioriţei cea bucălaie, dovadă că, de „Ziua porumbului”, a făcut cuvenita rectificare şi a mărturisit cu evlavie şi mândrie patriotică: „vaca e un miracol extraordinar, care transformă furajul în lapte”.

Wow! Extraordinar, în traducere. Măi, domnule ministru, eşti tare de tot la aforisme sau cum s-or numi ele. De unde le scoţi dom’le? De la matale din cap sau le auzi în timp ce inspectezi răzoarele, luncile, văile şi celelalte forme de relief mioritic? Acu, parcă văd că mâine-poimâine o să ne linişteşti că ne va fi şi nouă bine „când o zbura porcul” deasupra Palatului Victoriei şi a Parlamentului. Dar nu despre asta e vorba acum. Am şi eu o nedumerire şi vreau să te întreb ceva, dacă tot le ştii pe toate, ca un înţelept ce eşti: dacă oaia e o statuie vie pentru că se hrăneşte cu iarbă, dacă vaca care mănâncă porumb e un miracol extraordinar pentru că transformă furajul în lapte, un ministru care transformă în rahat rahatul pe care îl mănâncă, cum se numeşte domnule?