În aceste zile, Sorin Frunzăverde traversează momente dificile, aproape imposibil de imaginat în urmă cu câțiva ani. Fost ministru, fost europarlamentar, fost numărul trei în PDL, pe când acest partid se afla la guvernare, unificator al dreptei românești, după propriile susțineri, președinte de Consiliu județean, Sorin Frunzăverde a ajuns să fie audiat la DNA și, mai mult de atât, să fie urmărit penal de procurorii anticorupție. Dar nu despre acest lucru voi scrie astăzi, ci despre oamenii care i-au fost aproape de-a lungul anilor, cu care s-a înconjurat, care i-au înălțat ode, i-au cântat în strună, care s-au dovedit artiști în arta contorsionării, închinându-i-se ca la sfintele moaște, și care n-au văzut nimic deplasat în a se face preș în fața lui.
Cei mai mulți dintre așa-zișii oameni ai președintelui n-au strălucit prin inteligență ori prin preocupări puse în slujba comunității, ci prin viclenie și permanenta dorință de a se îmbogăți pe spatele statului. S-au crezut nemuritori, au împărțit județul între ei, au furat cât au putut și au îndemnat și pe alții să facă la fel ori să le fie părtași la nelegiuiri. Rând pe rând, au ajuns să fie cercetați, judecați și condamnați. În timp, fiecare dintre ei a reprezentat o piatră de moară legată de gâtul președintelui, care sub nicio formă nu avea nevoie de pupincuriști, de incompetenți, de caractere josnice.
Să ne amintim de Romică Anculia, cel care se pusese să prăduiască subvențiile europene destinate întreținerii pășunilor. În 2008 a fost candidatul Partidului Democrat pentru Parlamentul României. La un miting electoral, ținut în sala Casei de Cultură din Oțelu Roșu, Anculia avea să mărturisească că cel mai mult în viața lui a avut de învățat de la „Învățătorul meu, Sorin Frumzăverde“, alăturând, astfel, numele acestuia de cel al lui Hristos. În slugărnicia lui dusă la paroxism, este posibil ca Anculia să fi fost convins de enormitățile pe care le debita. La fel și Ionesie Ghiorghioni, care, tot într-un periplu electoral, se mândrea cu faptul că era contemporan cu „ctitorul“ județului Caraș-Severin. Sau, de câte ori participa la câte un eveniment public din partea CJ, nu scăpa prilejul să afirme că „am mandatul președintelui CJ de a vă saluta și de a vă transmite...“, stârnind zâmbete și hohote din partea celor prezenți. Pentru Ianăș Roșeți, dar și pentru Ghiorghioni, Frunzăverde era „şăful“. Nu şeful, ci șăful“, un apelativ care îți rupe limba când îl pronunți.
Lista penală a oamenilor președintelui e continuată de foștii primari din Pojejena și Socol. De „Împăratul“ Simi, de la Glimboca, de Ion Borduz, condamnat cu suspendare, de mulți alți edili-șefi. Cu toții i-au adus osanale și când a trebuit, și când nu a fost cazul. Părerea mea e că, într-un fel sau altul, cu toții sunt vinovați pentru data de 15 mai, zi în care Sorin Frunzăverde a ieșit ca inculpat din sediul Direcției Naționale Anticorupție. Poate că altfel s-ar fi scris istoria, dacă în jurul său nu ar fi fost un Anculia, un Simi, un Roșeți, și mai ales un Ghiorghioni! Poate...
RSS Feed