Articol

În noaptea aceasta, de sâmbătă spre duminică 25 martie trecem la ora de vară. Adică, începem ziua cu o oră mai devreme. De data aceasta, acoperiţi de zăpezi! Nu ştiu cui i-a dat prin cap o astfel de prostie, dar ea s-a generalizat în (aproape) întreaga lume. Este o găselniţă care, teoretic, ar trebui să îl plaseze pe om mai bine în mijlocul zilei, să lucreze mai eficient, să relizeze economie de energie. Tâmpenii! Nimeni şi niciunde n-a reuşit să calculeze cu adevărat avantajele acestei schimbări de oră. Dimpotrivă, stresul provocat asupra oamenilor, cel puţin în primele zile după schimbarea orei, produce disconfort, depresie, supărare. E adevărat că un om tânăr, sănătos, optimist şi cu bani în cont, trece uşor peste acest disconfort. Dar, acel om ideal trece uşor peste orice disconfort! În schimb, o mulţime de oameni, şi aşa stresaţi, vor avea parte de un stres în plus. Luni dimineaţa, se vor trezi pe întuneric, buimaci, obosiţi, înjurând guvernul, pe preşedintele Iohannis, pe Dragnea şi Dăncilă, guvernele, pe americani, pe ruşi, pe Soros etc.

Treaba asta cu economisirea globală a energiei, este o problemă şi o obsesie relativ nouă a omenirii, este de prin secolul XX. Şi comuniştii s-au lovit de ea. Îmi aduc aminte că prin anii 80 din secolul trecut, mergeam la lucru, la uzină, şi în zilele de iarnă, am primit dispoziţie de la Partid, să economisim energia la „orele de vârf”. Şi „o oră de vârf” era de la 7 dimineaţă, până la ora 8. Mergeam la lucru şi stăteam în atelier cu lumina stinsă! Desigur, fiind iarnă şi foarte frig, băgam în funcţiune şi vreo două radiatoare, să nu îngheţăm până economisim energia! Şi stăteam pe întuneric, ca popândăii, mai vorbeam de meciuri, de politică, şi mai beam câte o ţuică. Aşa economiseam energia într-un mod plăcut!

Nu în acelaşi fel s-a raportat ţăranul român la schimbările anotimpurilor. Lui nu trebuia să-i spună nimeni că e vară şi că ora ar trebui schimbată. Nu! Pur şi simplu, pentru că era vară, se scula de dimineaţă de la ora 5 sau, chiar, de la ora 4, să meargă la câmp, să lucreze de la primele raze ale soarelui. Deci, nu mergea cu o oră mai devreme la lucru, ci cu două-trei, fără să-i schimbe nimeni ora.

Anul trecut, am auzit că Uniunea Europeană vrea să renunţa la schimbarea orei, vara, şi m-am bucurat. În sfârşit le-a venit gândul cel bun!, mi-am zis. Dar, ideea a fost abandonată. De ce? Pentru că, de atâţia zeci de ani, şi schimbarea aceasta a devenit obişnuinţă, a creat nişte mecanisme. Iar schimbarea schimbării ar crea din nou probleme. Aşa că, deocamdată rămânem cu stresul pe cap. Fiindcă se ştie, dacă un nebun aruncă o piatră într-un iaz adânc, zece înţelepţi nu reuşesc să o scoată!

Ne auzim luni dimineaţă. Pe întuneric! Ne punem ceasul să sune şi, apoi, mai stăm o oră cu lumina stinsă, să economisim energia!