Articol

De 27 de ani nu mai câștigaseră la fotbal în fața românilor, dar vineri seara polonezii s-au răzbunat și ne-au bătut de ne-a sunat apa în cap. N-au ținut seama că România are antrenor neamț și că jucătorii săi joacă în campionate străine unde, ce-i drept, mai mult freacă banca de rezervă decât evoluează în teren, și nici că președintele și oficialii Federației Române de Fotbal s-au premiat după evoluția penibilă de la turneul finalal Campionatului European. Polonezii și-au văzut de treaba lor și ne-au bătut la scor de neprezentare. O nouă înfrângere, mai ceva ca în Sobieski și plăieșii moldoveni în bătălia de la Cetatea Neamțului de acum 400 de ani cănd, de bine de rău, ai noștri, o mână de oameni, au luptat cât o armată. Vorba cuiva, de data asta noi am aruncat cu petarde în leși, iar ei cu goluri.

În meciul de vineri seară, în rolul regelui Ion Sobieski, a fost distribuit Robert Lewandowski. Pardon, Pan Lewandowski Și ăsta, tot un fel de rege, dar în materie de fotbal. Unul care are cotă de piață de 80 de milioane de euro. Cam de trei ori valoarea tricolorilor noștri la un loc. Polonezul ne-a scos fotbalul din cap, dacă mai era nevoie să fi recunoscut că, în acest moment, locul nostru în Europa este lângă Malta, Luxemburg și Andora. Ne-a umilit și ne-a arătat cât de frumos este fotbalul atunci când intri pe teren cu mentalitatea de învingător. Indiferent dacă joci în liga a III, la Bayern sau în națională.

Leșii au fost peste noi la toate capitolele. În primul rând la determinare. Noi am arătat ca o echipă care venea după o deplasare de trei zile cu trenul neîncălzit, de stat prin gări și așteptat în vămi, în timp ce polonezii păreau abia sculați de pe somn. Am alergat ca bezmeticii, la fiecare fentă atacanții dădeau impresia că aveau în picioare bocanci fără crampoane, iar apărătorii parcă erau niște jaloane în chiloți . Niciun pic de mobilitate, de ambiție, de tresărire de orgoliu, de dorință de a arăta că și ei pot să joace fotbal, niciun regret că ăia ne călăreau și ne călcau în picioare. Mentalitate de fotbalist român plătit cu infinit mai mult decât merită.

În antiteză, Lewandowski, traumatizat de pe urma petardei ce a explodat la doi pași de el, s-a ridicat și ne-a dat două goluri. Dar mai mult decât atât, le-a dat fotbaliștilor noștri o lecție de viață. Aceea de a nu te da bătut niciodată niciodată. Din respect pentru cei care plâng și se bucură în tribune, în egală măsură, la intonarea imnului ori după fiecare gol înscris, indiferent de valoarea adversarului. O lecție de viață care vine din istoria recentă sau din cea cu Ion Sobieski și plăieșii moldoveni.