Articol

Un zvon sumbru cutreieră oraşul! Zvonul circulă de-a lungul liniilor nefolosite de tramvai, o ia pe străzile laterale, intră în casele reşiţenilor: primarul nou ales intenţionează să suspende subvenţia pentru pensionari, persoane cu handicap şi cetăţeni de onoare ai Reşiţei, care circulă gratuit cu autobuzele de transport în comun.

Ce inimă poate avea primarul ăsta!? Ce suflet de câine poate avea, dacă îşi bate joc de pensionarii care au muncit cu spirit de sacrificiu şi abnegaţie ca să construiască ţara, oraşul, liniile de tramvai, fabricile şi blocurile. Au fost eroi ai muncii socialiste şi fruntaşi în producţie, şi-au crescut copiii în spiritul patriotismului şi al respectului de ţară şi părinţi, în vremuri grele, în care nu se găsea untură, ulei, zahăr, pâine, frişcă! Şi, pentru ce?! Ca să-şi bată joc de ei un primar capitalist, să nu le dea dreptul lor de a circula gratuit cu autobuzul, aşa cum circulă pensionarii în Timişoara!

Râdem, glumim, dar de drepturile pensionarilor nu ne batem joc! Şi, în ciuda nuanţei de umor negru din textul de faţă, chiar nu-mi bat joc, ci spun că astfel de afirmaţii se fac, astăzi, în Reşiţa. Pentru că există o largă categorie de pensionari frustraţi. O dată frustraţi ca orice pensionari din lume, pentru că s-a dus tinereţea şi puterea, a doua oară pentru că pensionarii noştri au suferit un şoc, fiind aruncaţi brusc dintr-un sistem economic şi social care, în vremea puterii lor, asigura locuri de muncă şi locuinţe, într-un sistem concurenţial, care, în afară de libertate nu oferă mare lucru. Trebuie să-ţi câştigi, cum poţi, un loc sub soare, un loc de muncă, fericirea (dacă nu spun vorbe mari!). Şi ce dracu să mai faci cu concurenţa şi cu fericirea, tocmai atunci când tu ai îmbătrânit şi nu vrei decât să-ţi trăieşti liniştit bătrâneţile! Aşadar, nervozitatea pensionarilor este de înţeles. Şi e reală! Nu mai vorbim de situaţia persoanelor cu handicap, care au fost şi sunt ajutate, mai mult sau mai puţin, de orice stat din lume (cu excepţia oraşului-stat Sparta, care a rezolvat cu cruzime problema). Iar, de cetăţenii de onoare ce să mai spunem?! I-am făcut de onoare şi acum îi îmbrâncim jos din autobuz!

Deci, cam aceasta e problema, dintr-o perspectivă. Să vedem, însă, lucrurile dinspre partea primarului nou ales, Ioan Popa-Tăiţelu, care s-a trezit cu poprire pe conturile Primăriei, fiindcă vechea primărie nu a plătit de vreo doi ani subvenţiile către firma privată de transport. A venit scrisoare de la executorul judecătoresc, că trebuie să plătească, cu banii jos, 2 milioane de lei, şi mai sunt încă 3 milioane datorii, pentru care instanţa nu s-a pronunţat, dar vine şi aceea. A fost o întâmplare că scrisoarea de executare silită a venit imediat după ce a fost ales noul primar sau „aşa trebuia să fie”, nu putem şti. Nebănuite sunt căile justiţiei. Administraţia Stepanescu-Crina nu a plătit subvenţiile. Nu s-a ştiut nimic despre acest aspect. Vechea primărie nu a plătit pentru că Reşiţa nu a putut să suporte acest efort financiar ori pentru că a administrat prost bugetul, nu am „expertiza” să mă pronunţ. Şi nici nu vreau. Nu mai ajută la nimic să aruncăm totul pe „greaua moştenire”. Cert este că noul primar, Ioan Popa, se află în rahat până în gât, împreună cu noi, reşiţenii. Şi problema trebuie să o rezolve primarul. Cum o va face, rămâne de văzut. Însă, cu siguranţă va fi nevoit să taie în carne vie. O să doară!