Articol

Ieri, am fost prin Valea Caraşului, am fost şi în lanul de lavandă al unor tineri întreprinzători caraşoveni, am gustat parfumul de furtună de vară, stropii de ploaie înviorători peste fâneţe şi livezi, un vin demisec, oferit de gazdele generoase de la Caraşova, alături de un platou cu delicatese porceşti, plasate strategic în faţa televizorului în care răcnea Simona, în luptă cu Marele Slem şi cu sine însăşi, toate adunate sub o ploaie torenţială ce răpăia turbată pe acoperişul morocănos, dar, protector, bine situat în defensivă. Apoi, dulceaţă de smochine(!), discuţii despre frumuseţea peisajelor sub zdrenţele de nori, stimulate de vinul prietenos. O după-amiază mai mult decât perfectă, datorită imperfecţiunilor, datorită surprizelor, a tensiunii electrice din atmosferă, a mirosului de pământ reavăn şi a adrenalinei de pe terenul de zgură aristocrată de la fandositul Roland Garros!

Am ajuns acasă pe seară, am meditat la orizonturile grizonate, misterioase şi expresive, la dulceaţa taclalelor despre învingători şi învinşi, despre dulceaţa de smochine şi dulceaţa mierii de salcâm, parfumată cu lavandă. Am adormit zâmbind senin, ca un prost! Ce fain, să te abandonezi în braţele naturii, să freci menta ore în şir şi să te doară-n cur de competiţia socială, de poziţia pe care trebuie, musai, să te caţeri, să o câştigi, ca să te validezi pe tine în ochii tăi şi în faţa celor care crezi că-s cu ochii pe tine!

Buey, şi s-a făcut ora 5 dimineaţa şi m-am trezit îngrijorat. A fost Mare Miting la Bucureşti şi io nu ştiu nimica! Pfoaaa, nu se poate aşa ceva! Trebuie să aflu ce-o fost, nu pot să trăiesc în ignoranţă! Am pornit televizorul pe un canal de ştiri şi am văzut poporul adunat în Piaţa Victoriei, nu?, parcă acolo era, şi mai erau doi specialişti, un reporter de ştiri şi un analist politic, care vorbeau despre motive, efecte, despre lupta pentru câştigarea zonelor de influenţă politică, juridică şi administrativă. Dar specialiştii aceştia se auzeau tare prost, pentru că peste toată piaţa se auzeau răcnetele Simonei Halep, căci erau tocmai momentele în care „locul I mondial” îşi disputa trofeul de la Roland Garros, cu o maşinărie de ucis mingi, Sloan Stephens. Zeci de mii de oameni, adunaţi în grupuri, conectaţi la joc, urmărind meciul pe mari ecrane plasate pe marginile pieţei, cu pumnii strânşi, lovind aerul a bucurie, adică, yesss!, i-a tras-o în cross Simona, sau oftând a dezamăgire când „mingea noastră” ieşea afară ori lovea fileul.

Păi, fratele meu, nu am pierdut nimic! Şi eu am trăit meciul cu aceaşi intensitate, ca şi participanţii la miting. Spectacolul naturii şi spectacolul sportiv au fost, clar, deasupra celui social. De fapt, şi spectacolul sportiv are o importantă dimensiune socială.

Dar ce mai vreau să zic. Am spicuit câte ceva şi din ceea ce s-a întâmplat seara la miting. Şi constat că se ţine un discurs care ne avertizează că s-a instaurat teroarea în România! Ceva cam cum a fost în Germania lui Hitler. Cu ascultări, abuzuri, opresiune. Simt că, parcă, ni se flutură prin faţă pericolul fascist. De altfel, mai în glumă, mai în serios, zona extremist social-democrată nu ezită să facă astfel de trimiteri cu privire la preşedintele Iohannis şi „acoliţii săi”. Acoliţii fiind „statul paralel”, liberalii şi ONG-iştii! În aceeaşi măsură, zona Iohannis şi zona de dreapta nu ezită să folosească, pentru social-democraţi, eticheta de „Ciuma Roşie”! De parcă ne-am afla într-un război pe viaţă şi pe moarte între fascişti şi comunişti bolşevici!

Ar trebui să le fie un pic, măcar un pic, ruşine oamenilor politici, că vor să ne atragă în această nebunie. Nebunie, care dacă nu există, trebuie inventată! Fraţilor, hai să nu exagerăm! Ştim că este o miză importantă câştigarea puterii, dar mai potoliţi-vă! Mai există pe lume dulceaţă, furtuni de vară, fâneţe, vinuri prietenoase. Deşi, probabil, nu vă vine să credeţi, sunt cu cel puţin cu o respiraţie mai importante pentru viaţa omului decât încrâncenarea voastră schizoidă.