Articol

O persoană nevăzătoare din Reşiţa ne-a predat zilele trecute o adevărată lecţie de viaţă. În vârstă de 59 de ani, bărbatul şi-a pierdut locul de muncă, după ce timp de 35 de ani a lucrat ca maseur. Nu intru în detalii pentru a explica de ce s-a ajuns aici. Ar fi irelevant pentru ceea ce vreau să vă spun. Şi unui om sănătos i se poate întâmpla să-şi piardă locul de muncă, darămite unei persoane născută cu un handicap atât de dureros.

În Reşiţa, dar nu numai în Reşiţa, să-ţi găseşti la 40 de ani şi ceva un loc de muncă pe măsura profesiei pe care o ai înseamnă noroc chior. De cele mai multe ori, tinereţea este preferată experienţei şi dorinţei de muncă. Numai că, tinereţea a încetat să mai fie acea stare de spirit cu care ne obişnuisem. Revenind la ceea ce începusem, cu atât mai fericit trebuie să fii, dacă norocul îţi surâde de la 50 de ani în sus. Dar la 59 de ani, ce aşteptări mai poţi avea? Întreb ca unul care vede multe în fiecare zi. Şi tot eu răspund: aproape zero, în cazul în care eşti, totuşi, valid din punct de vedere fizic şi intelectual, şi nule, dacă ai sănătatea şubredă. În acest caz, te resemnezi şi te gândeşti că aşa ţi-a fost scris. Că nu toţi putem fi bogaţi, mai trebuie câte unul să sufere pe acest pământ. Că aşa e lumea asta orânduită, unii să nu aibă după ce bea apă, alţii să se lăfăie în bani.

Până la urmă îţi accepţi soarta dar, aşa cum stă în firea românului, te împaci cu toate, gândindu-te că poate alţii o duc mai greu decât tine ori îţi zici în sinea ta ca alt rău să nu fie. Şi atunci renunţi să mai lupţi cu cei care servesc sistemul, dar în primul rând renunţi să lupţi cu tine însuţi, considerându-te de prisos din moment ce niciun angajator din ţara asta nu mai are nevoie de serviciile tale.

Personajul nostru, demn de o poveste tristă de Crăciun, a vrut altfel. Şi-a legat două pancarte de gât şi a intrat în greva foamei cerând nu ajutor social, nu bani din coletă publică, nu milă, ci un loc de muncă. E mult? E aberant ca o persoană nevăzătoare să ceară la 59 de ani să i se dea un loc de muncă? Nu o fac oamenii sănătoşi, gata să mute munţii din loc şi o face un bărbat care nu ştie cum arată lumea asta, ci doar şi-o imaginează prin ochii minţii. A făcut bine ce a făcut sau ar fi fost de preferat să stea la colţ de stradă cu mâna întinsă şi să fie luat în şuturi de poliţiştii locali?

Întreb doar, şi nu caut răspunsuri. Sau, cel puţin de la cei care au renunţat la serviciile sale de maseur. Întreb pentru că zilele astea Moş Crăciun umblă mult, aude multe şi acolo unde vine aduce nu doar daruri, ci şi speranţe pentru cei care încă mai cred în spiritul acestor sărbători.