Articol

Anul acesta Paştele a venit mai devreme. Imaginea aceea colosală, de aseară, cu peste 200.000 de oameni în Piaţa Victoria din Bucureşti, cu telefoanele aprinse deasupra capului rămâne o imagine iconică pentru România, cu reverberaţii în întreaga lume. „Veniţi de luaţi lumină!” era, parcă, mesajul adresat de mulţime românilor, probabil, şi politicienilor. E lumina unui alt fel de a face politică, de a înţelege rostul politicienilor într-o ţară. Şi, mai mult sau mai puţin întâmplător, este vorba chiar de ţara noastră!

Nu mai reiau întreaga poveste cu ordonanţele, cu şedinţa furişă a Guvernului din crucea nopţii, cu răspunsurile (sau mai degrabă, nerăspunsurile) de mecanism stricat date de ministrul justiţiei, supranumit ministrul „Altă întrebare”, apoi, cu încercările stângace de a motiva iniţiativele legislative. Că românii n-au înţeles, că n-au citit textul, că, de fapt, nimeni nu profită de ordonanţe. Românii au înţeles foarte bine, mult mai bine decât politicienii. Unii au înţeles direct de pe textele legii, alţii au înţeles intuitiv. Au înţeles că nu pot avea încredere în acest Guvern şi în liderii partidului care l-a generat, în frunte cu Liviu Dragnea.

Să te opui unei armate străine este mai uşor decât să te opui propriului popor! Şi-a dat seama de acest lucru cel care a spus, în urmă cu milenii, că, „Vocea poporului este vocea zeilor!”  Să spui că o jumătate de milion de oameni în stradă reprezintă produsul unor forţe străine, că i-a scos în stradă Iohannis, PNL-iştii sau Soroş, înseamnă să fii nebun, să fii desprins de realitate. Nu, nu i-a scos în stradă niciun individ, nicio forţă ocultă, ci, în primul rând marea neîncredere în astfel de conducători.

Unul din lucrurile care mă reprezintă pe mine este că sunt nespecialist în multe domenii. Şi, printre cele multe ar fi şi psihologia mulţimii. Eu mă declar surprins total,  chiar perplex, faţă de ce se întâmplă. Într-adevăr, mă aşteptam că după abrogarea ordonanţei cu privire la Codul Penal, numărul protestatarilor să se reducă, protestele să mai continue şi duminică (ieri, adică), din inerţie, şi să se stingă. Nu s-a întâmplat aşa, au venit mai mulţi! Şi, iarăşi, să spui că 500.000 de oameni revoltaţi în stradă, în toată ţara, reprezintă „un pretext” pentru dărâmarea Guvernului înseamnă că ai o defecţiune la mansardă. Nu e niciun pretext, este chiar ceea ce, probabil, trebuie să se întâmple. Mă îndoiesc că acest Guvern mai poate guverna după ce a acumulat această „zestre” colosală de neîncredere. Iar mulţimea nu face calcule, că ce se întâmplă la eventuale anticipate, că este posibil ca tot PSD-ul să aibă majoritatea, că investitorii, că programul de guvernare, că multinaţionalele. Nu! Acestea sunt calcule aflate în responsabilitatea politicienilor. Mulţimea nu mai vrea acest Guvern şi pe Liviu Dragnea. Punct! I s-a acrit de ei. Într-adevăr, i s-a acrit brusc, dar, se vede, aşa se întâmplă cu Guvernele care îşi pun singure foc sub turul pantalonilor.

Cred că PSD-ul, dacă vrea să se salveze cât de cât, va trebui să accepte această realitate. Să-şi schimbe garnitura. Dragnea şi Grindeanu vor trebui să plece. Bine, Grindeanu a picat ca musca-n lapte, dar, aceasta este o simplă constatare care nu-l mai poate salva. Acesta este preţul corect cerut de mulţime.