Articol

În Consiliul Local Reşiţa, puterea s-a înţeles cu opoziţia şi s-a făcut schimbul în natură: grupul liberal, care avea majoritatea împreună cu Partidul Verde, a cedat postul de viceprimar PSD-ului, în schimbul votului pesediştilor pentru cumpărarea depoului de tramvaie. Aparent, schimbul s-a făcut cu multă suferinţă, primarul Ioan Popa avea o figură sobră, chiar sumbră, îşi strângea buzele sugestiv, cu sensul: „Asta e, n-avem ce face! Trebuie să ne sacrificăm pentru binele obştii, să dăm ceva din ciolanul puterii şi nenorociţilor de pesdişti (aici, în sensul de fără noroc), ca să readucem tramvaiul la Reşiţa”. Viceprimarul demisionar, Paul Vasile, părea chiar răvăşit, iată, trebuia să-şi calce peste principii, să renunţe la funcţia care i se potrivea atât de bine şi pentru care era atât de lăudat, mai mult, să susţină PSD-ul , atât verbal, cât şi prin vot. Liberalii, răvăşiţi şi ei, totuşi, demni, decât să-l voteze ca viceprimar pe pesedistul Gabriel Duruţ, mai bine s-au abţinut de la vot. Să se consemneze. Credeţă că PSD-iştii au jubilat în faţa spectacolului suferinţei liberale? Nu! Şi-au luat şi ei figurile sobre de oameni responsabili, puţin îngrijoraţi. Îngrijoraţi de soarta Reşiţei, desigur! Preşedintele de şedinţă, social-democratul Mirel Sabo, chiar le-a cerut consilierilor locali, de orice culoare politică, să înceteze cu atacurile jignitoare de pe feisbuc şi să înceapă să se considere colegi, să înceapă să gândească constructiv.

Cu alte cuvinte, schimbul în natură, viceprimar în schimbul depoului, nu ar reprezenta doar o înţelegere de moment, ci este vorba despre un moment istoric, momentul în care, cel puţin la Reşiţa, s-au încheiat războaiele politice, nu se mai dau nici lovituri pe la spate sau la glezene, nu se mai pun beţe în roate. Începe o eră a păcii şi a construcţiei. Aşa a spus, cu subiect şi predicat, primarul Reşiţei, Ioan Popa. OK, deci s-a negociat şi s-a convenit o soluţie politică pentru a se debloca investiţiile şi dezvoltarea oraşului. Ca să fim drepţi, nici n-a fost sacrificat nimeni. Paul Vasile poate să lase expresia suferinţei deoparte, e adevărat, nu mai e viceprimar, dar funcţia promisă de city manager îl prinde foarte bine şi va mai câştiga ceva şi la salariu. Tot aşa de adevărat este că scarificatul este mai degrabă Gabriel Duruţ, care, ca viceprimar, pierde aproape jumătate din salariul de şef la RAR. Dar, intră şi el în luminile reflectoarelor, i se deschide un drum de ascensiune politică, este încă tânăr, şi, foarte probabil, peste trei ani va fi candidatul de primar al PSD-lui. Aşadar, toată lumea e aranjată şi Reşiţa nu are decât de câştigat.

Primarul Ioan Popa s-a dovedit un bun strateg, prima dată le-a arătat PSD-iştilor pisica, jucând agresiv, arătând chestia cu drumurile prost făcute de pesedişti, drumuri unde, conform măsurătorilor cu centimetrul, s-ar fi furat, deci, aveţi grijă că pot să fiu rău şi al dracului. Pe urmă, le-a arătat varianta soft, hai să ne înţelegem, eu vă dau postul de viceprimar, voi mă lăsaţi să fac tramvaiul. S-a bătut palma şi toată lumea e mulţumită.

În ciuda spectacolului stângaci, jucat de politicienii locali pentru public, personal, îi felicit pe toţi! Ca reşiţean, nu mă interesează cine e la putere, în schimb mă interesează dacă se iau hotărâri pentru dezvoltarea oraşului şi acestea se şi aplică. Aşa că, în ciuda cârcotelilor politice (care sunt şi vor mai fi), sunt şi eu, cetăţeanul, mulţumit, dacă e adevărat că războiul politic s-a încheiat la Reşiţa.

Acum, mai e una. Preşedintele PSD Caraş-Severin, Ion Mocioalcă, în prezenţa premierului Sorin Grindeanu, a anunţat că războiul politic s-a încheiat în tot judeţul. Începe pacea şi reconstrucţia!  În cazul acesta mă aştept ca şi PSD-ul să ofere liberalilor al doilea post de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Caraş-Severin, încă liber. Şi liberalii să voteze şi ei hotărârile din Consiliul Judeţean care necesită două treimi din voturi. Atunci, da, aş crede că, cel puţin pentru o perioadă, s-a făcut pace şi la judeţ. Credeţi că ar fi rău?! Eu nu! Cred că pentru popor ar fi mai bine.

Şi, dacă tot veni vorba despre popor, am citit una tare pe feisbuc. Chiar mi-a plăcut: