Articol

Oricât se chinuie să-şi arate colţii, iarna nu mai are putere să dea timpul înapoi. Se mai umflă în... fulgi, pe ici, pe colo, dar cam atât. Pe coastele patriei, la marginea pădurii, pe lângă garduri sau în grădina ce așteaptă să fie săpată, a dat colțul la urzică, iar când țăranul vede urzica în farfurie, amestecată cu ouă și cârnați puși în untură, e semn că primăvara, mama noastră cum spune cântecul popular, e pe aproape.

La români, urzica a fost și rămâne simbol al bucătăriei țărănești, alături de ștevie și măcriș. Mâncăruri ușoare, de post, care fac bine organismului. Nu îngrașă și subțiază sângele. Ține colesterolul la distanță și tensiunea sub control. În plus, sunt ieftine ca braga și sunt sută la sută bio. Trăiesc în mediul natural, fără chimicale sau alt simulent pentru creștere ori înverzire cum se întâmplă în cazul roșilor, de exemplu.

Consumul de urzică, ștevie, măcriș, la care adăugăm leurda, e recomandat nu doar de bucătăria tradițională, ci și de nutriționiști. Din păcate, tot mai puțini sunt cei care mănâncă aceste delicatese autohtone. O cură cu „buruieni” poate însemna mult pentru organismul nostru îmbuibat de cârnați, cotlete, slănină, jumări și alte „bunătăți” consumate în exces toată iarna. O cură de detoxifiere este tot ce are nevoie corpul după atâtea sărbători stropite la greu cu alcool. E sănătate curată, nu alta.

Din păcate, în restaurante nu întâlnim meniuri pe bază de urzici, ștevie ori leurdă.  Aici se pune mare accent pe sucuri naturale și meniuri preparate din legume importate din alte culturi culinare. La putere sunt broccoli, papaya, citrecele ori kiwi și nicidecum „buruienile” de pe la noi. O fi mai șic așa, nu zic ba, dar cu siguranță că ale noastre urzicuțe sunt pe de parte cele mai bune în diferite cure, inclusiv în cele de slăbit. Și, în plus, nu costă mai nimic, atunci când ne hotărâm să facem o plimbare până la marginea păduri, să le culegem de la mama lor de acasă. Doar să vrem, că restul e la botul calului, dar de la mama natură.