Articol

Liberalii cărăşeni au dat lovitura pe piaţa „transferurilor”, convingând-o pe Mihaela Popovici, manager interimar al Spitalului Municipal de Urgenţă Caransebeş să treacă la ei. Cel puţin aşa susţin unii care, deşi nu-şi fac un titlu de glorie din aşa ceva, sunt mândri pentru asta.

 Lovitura este una de imagine, în condiţiile în care fosta consilieră judeţeană şi preşedintă a Organizaţiei de Tineret a PSD poza într-o social-democrată convinsă, cu jumătate din viaţă pusă în slujba valorilor de stânga. Gestul său vine să confirme vechea zicală de pe la noi că stai o viaţă întreagă cu jumătatea ta în casă şi tot nu ajungi să o cunoşti cum trebuie.

Luaţi pe nepregătite, pesediştii au răspuns prompt şi la subiect: „pagubă în ciuperci. Domnişoara era un simplu membru de partid şi nimic altceva”. Transferul i-a surprins până şi pe unii liberali, ba chiar mai mult, care nu înţeleg politica de cadre a urmaşilor Brătienilor. Nici nu-i de mirare că nu înţeleg, pentru că, între noi fie vorba, nu cred că există o urmă de strategie în acest sens. Nici la PNL, nici la alte partide. Prin anii ’90, PSD promova aşa ceva prin fostul secretar de partid comunist, Octavian Cozmâncă. Până şi liberalii erau atenţi la cei  primiţi în partid, să nu fi fost  activişti de partid ori securişti.

Astăzi, nimeni nu se mai uită la chestii de astea, ideologia nu mai reprezintă o barieră între partide, între activiştii de stânga şi cei de dreapta, toţi sunt o apă şi un pământ în materie de cultură politică, singurul lucru  care contează este cantitatea, şi nu calitatea. Se bat cu cărămida în piept atunci când îşi fură unii altora primarii ori vreun director nemulţumit şi fac titlu de glorie din lucruri mărunte şi lipsite de valoare. În dorinţa de a spori numărul combatanţilor, PNL Caraş-Severin a adoptat o astfel de politică, bazată pe principiul: „ce nu e bun la altul, este valabi pentru noi”, profitând şi de misoginismul afişat de liderii PSD. Aşa s-a întâmplat cu grupul de femei social-democrate, în frunte cu Tudoriţa Nicula, la fel se întâmplă şi cu Mihaela Popovici., achiziţii care, chiar dacă nu dăunează grav sănătăţii, ca în celebra reclamă, parcă nici nu dau bine pentru un partid ce-şi spune, totuşi, ca este unul de Dreapta.

Dar dacă unii se simt bine aşa, de ce nu ar fi lăsaţi în pace să-şi ducă amăgirea până la capăt?