Articol

Teatrul de Vară, din cartierul reşiţean Moroasa, şi treptele de la baza clădirii constituiau, în anii ’70, un spaţiu romantic „de cultură, divertisment şi relaxare”, unde elevii şi studenţii, oamenii muncii, se plimbau cu iubitele, eleve, studente sau fruntaşe în întrecerea socialistă, chiar, cu soţiile şi copiii, vizionau filme, spectacole folclorice, concerte de muzică uşoară. Treptele, pe lângă utilitatea lor pietonală, erau un element arhitectural agreabil, cu o serie de bazine, prin care apa cobora în mici cascade. Ulterior, din cauza neetanşeităţii bazinelor şi a revărsării repetate a apei pe trepte şi pe platformele de legătură, bazinele au fost umplute cu pământ şi în ele au fost plantate flori. O soluţie de compromis, care, însă, a rezolvat cumva problema tehnică şi a oferit un alt farmec locului. Aşa era Teatrul de Vară din Reşiţa, în anii ’70, cu trepte, terase, bănci şi flori.

Acum, toată zona de sub Teatrul de Vară arată ca după un bombardament din al doilea război mondial. Terenul, presărat cu zidurile groase ale unor „buncăre neterminate” pare că a fost răscolit de bombe şi de şenilele tancurilor, treptele sunt sparte, chiar distruse complet pe porţiuni întregi, din pământul frământat, prin mărăcini, se iţesc bucăţi sfărâmate de betoane. Însă, odată cu trecerea vremii, vegetaţia a mai acoperit câte ceva din grozăvia fostului teren de luptă, iar prin celulele construcţiei sinistre şi neterminate a început să crească o tânără, dar viguroasă, pădurice de foioase. Iar, deasupra spaţiului de coşmar, străjuieşte o clădire părăsită, Teatrul de Vară, cu geamurile mitraliate.

În realitate, „buncărele neterminate” reprezintă urmele a ceea ce trebuia să devină Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 7 Reşiţa (PP 7). Vechea Grădiniţă PP 7 a constituit subiectul unei dispute interminabile între Primăria Reşiţa şi UCM Reşiţa, aşa că administraţia locală a decis să construiască o grădiniţă nouă, cu fonduri guvernamentale, undeva prin anii 2007-2008. Construcţia a început, dar a fost abandonată. Se zice că ar fi încă una din victimele crizei declanaşate în 2008. Pentru orice eşec există o explicaţie. Aşa cum există o explicaţie şi pentru eşecul proiectului de reconstrucţie a Teatrului de Vară, în corpul căruia s-au plantat nişte piloni înalţi de vreo 20 de metri, care trebuiau să susţină un acoperiş retractabil. Pilonii au rămas, dar, praful s-a ales de proiectul „implementat” de universitatea reşiţeană.

Ne aducem aminte de unele proiecte megalomanice începute de comunişti, niciodată terminate şi abandonate. În Reşiţa, se dă ca exemplu sugestiv Cocseria Nouă de pe Valea Ţerovei. O fabrică la care, în „fostul regim”, s-a lucrat zeci de ani, a fost declarată deschisă şi funcţională, însă, care n-a funcţionat niciodată. Dar, constatăm că nici autorităţile democrate nu sunt mai breze. Rezultatul „proiectelor” succesiv începute şi abandonate în zona Teatrului de Vară din Reşiţa este unul jalnic. S-au investit milioane de euro, iar rezultatul este distrugerea unui complex arhitectural, care avea utilitate, frumuseţe, chiar distincţie, şi transformarea lui într-un spaţiu sinistru, desprins, parcă, din filmul „Călăuza”, al lui Tarkovski.