Articol

Oraşul Reşiţa trăieşte în mintea şi sufletul reşiţenilor, în imaginarul colectiv, local, naţional şi de peste mări şi ţări. Pentru că Reşiţa există şi în America şi în Australia, acolo unde  trăiesc reşiţeni. Reşiţa are forma, culoarea şi sufletul după mintea şi sufletul reşiţenilor. Astăzi, culoarea Reşiţei este de un vânăt-cenuşiu, cu irizări ruginii. Aceasta pentru că sufletul reşiţenilor este vânăt-cenuşiu, ruginit pe alocuri, de toamne, de nostalgii, de vremuri, de frustrări.

Ştiţi, se spune că există o nostalgie imperială, a popoarelor care au fost odată imperii şi nu mai sunt. Dar, vremurile glorioase, imperiale, trăiesc în sufletele urmaşilor acelor popoare, sub forma unor nostalgii, frustrări şi, chiar, nervozităţi. Ca exemplu, e vorba despre sufletul rus, dar şi de sufletul maghiar. Fostul „imperiu sovietic” nu mai e ce a fost, iar despre Imperiul Austro-Ungar, în care maghiarii aveau statut de popor privilegiat, ce să mai vorbim! Sufletul imperial unguresc mai trăieşte doar în imaginarul colectiv maghiar. Imaginar care mai creează iritare şi în interior şi în afara micuţei ţări... care este.  

Aşa şi reşiţenii, au nostalgia Cetăţii de Foc, care era fierbinte, strălucitoare, efervescentă, înaltă. Acum, nu mai e aşa, iar chestia aceasta se simte. Se simte în aer şi în „tristeţea reşiţeană”.

Cu toate acestea, Reşiţa are componente remarcabile, unice, care nu se mai află niciunde în lume, de care reşiţenii ar putea să se bucure. Şi sunt convins că, la un moment dat, vor deveni conştienţi de ele. Şi, sper, chiar se vor folosi de ele spre bucuria lor şi a celor care nu sunt reşiţeni.

Aşadar, să aruncăm o scurtă privire peste Reşiţa şi să observăm ce are Ea şi alte oraşe nu au.

Reşiţa are un Muzeu de Locomotive cu Abur, locomotive fabricate chiar la Reşiţa, cum nu mai există în ţară. Şi am auzit că nici în alte zări. Dar, haideţi, să ne limităm la comparaţii cu alte oraşe din România.

Are, în centrul civic, o Fântână cinetică, realizată de celebrul sculptor Constantin Lucaci. E drept că mai există  alte opt fântâni cinetice în ţară, dar, artiştii, criticii de artă, specialiştii, spun că fântânile lui Lucaci de la Reşiţa şi Brăila sunt cele mai reuşite. Oricum, sunt diferite. Iată ceva unic la Reşiţa!

Are un Parc Zoologic mai mare şi mai frumos decât orice Parc Zoologic din provincie. E drept, Parcul Zoologic de la Bucureşti e mai mare şi mai bogat, însă un parc cu animale ca la Reşiţa nu găseşti în oraşe mari ca Timişoara, Cluj, Constanţa etc.

Are un „munte” chiar în centrul civic. Este vorba despre Dealul Golului, care se înalţă, abrupt, la câţiva paşi de centrul civic, pe şpiţul căruia se află amplasată stema UCM Reşiţa. E drept că mai sunt oraşe cu înălţimi considerabile, care au făcut din aceste înălţimi locuri de promenadă, pentru vizionarea panoramică a localităţii. Să amintim de Braşov şi Deva. Dar, niciuna din aceste înălţimi nu este situată atât de aproape de centru şi nu este dotată cu un pasaj ce traversează oraşul. Vezi Funicularul. Doar că acele oraşe au ştiut să-şi valorifice înălţimile, cu şosele, cu telescaune, pline de turişti. Reşiţa nu a reuşit. Nu a făcut nimic ca să pună în valoare această frumuseţe şi bogăţie naturală.

Poate că şi din această cauză reşiţenii sunt cam trişti şi prăfuiţi. Pentru că nu reuşesc să-şi vadă oraşul de sus. Sunt adânciţi în nemulţumirile şi grijile cotidiene.