Articol

Pe Faceebok circulă un filmuleț cu Cristiano Ronaldo deghizat într-un fel de cerșetor cu...mingea. Cu barbă și ochelari de soare, starul lui Real Madrid și-a luat cățelu și a mers într-o piață din capitala Spaniei, încercând să câștige câțiva bănuți de pe urma jonghleriilor sale. Spre deosebire de spectacolul de pe „Santiago Bernabeu“, prezența lui a trecut neobservată, deși câștigătorul „Balonului de aur“a încercat orice pentru a atrage atenția madrilenilor. A driblat printre trecători, a făcut stopuri, dar și celebra sa „bicicletă“, a încercat să facă „un-doiuri“ cu trecătorii, să le treacă mingea printre picioare, să-i provoace să intre în jocul său însă, fără succes. Pentru ei, omul cu barbă și cu cățelul legat de un scaun nu era decât un amărât care, fie că nu făcea altceva decât să bată toată ziua  mingea, fie nu-i plăcea să muncească. Ca dovadă, în cutiuța milei nu s-a strâns niciun bănuț, ei ignorându-l aproape în totalitate. Abia cînd portughezul și-a dat jos barba și peruca, în piața aceea s-a auzit un „wow“ rostit de sute de oameni, care a speriat stolurile de porumbei. Era prea târziu pentru experimentul propus de unul dintre cei mai buni fotbaliști ai planetei.

Un experiment asemănător l-au făcut americanii, în 2007, cu marele violonist Joshua Bell, la concertele căruia biletul costă și peste 100 de dolari. L-au pus să cânte la gura metroului, „cerșind“ câțiva dolari pentru masa de prânz. Violonistul a interpretat partiturile preferate și s-a străduit din răsputeri să-i determine pe americani să bage mâna în buzunare pentru ceva mărunțiș. În zadar. Din cei peste 1.000 de oameni care au trecut pe lângă celebrul Joshua Bell, doar 27 s-au sinchisit să-i arunce câțiva cenți în cutia cu care își purta vioara Stradivarius, și doar unul singur l-a recunoscut. Unul dintr-o mie. E posibil ca la ora aceea pe lângă Joshua să fi trecut mai mulți adepți ai stilului hip-hop decât melomani. Lucru de înțeles, în condițiile în care aceștia din urmă nu prea circulă cu metroul, din moment ce plătesc 100 de dolari pe un bilet.

Ce să înțelegem din exemplele celor două mari vedete? Că, totuși, haina face pe om, ceea răstoarnă tot ce știam până acum despre enunțul acestei butade celebre, sau că, prea grăbiți, prea stresați, prea îndepărtați de cotidianul în care trăim, uneori trecem ca niște roboți pe lângă spectacolul străzii, cel care dă frumusețe și bucurie vieții noastre? Caz în care Ronaldo și Bell nu există decât pe stadion și pe scenă. Restul? Pur și simplu, e întâmplare. Cu oamenii care știu să jongleze cu mingea ori să cânte la vioară. O întâmplare, mai mult sau mai puțin fericită, demnă sau nu de luat în seamă.