Articol

În aceste zile, judeţul Caraş-Severin se află din nou în prim-plan pe harta Europei. Deşi nu mai era nevoie de nici o confirmare, am constatat şi în această vară, în aceste zile de iulie, cum Festivalul de Jazz de la Gărâna, ajuns acum la a XXII-a ediţie, contribuie enorm la popularizarea pe plan mondial a acestei minunate zone a Banatului Montan. Poate chiar mai mult decât o fac alte domenii de activitate din acest judeţ. Şi am putea spune chiar că Festivalul de Jazz de la Gărâna a înlesnit dezvoltarea unui alt tip de turism în această zonă: turismul cultural. Pentru că în zilele festivalului, localitatea Gărâna este în sărbătoare împreună cu miile de turişti veniţi nu numai din toate colţurile ţării, ci şi din ţările vecine, ba chiar şi din Germania sau Austria.

Şi asta, cu ajutorul muzicii!

Şi în acest an, o pleiadă de artişi valoroşi s-au reunit la Gărâna pentru a cânta pe scena din Poiana Lupului. Joi, 12 iulie, în prima zi a festivalului, au urcat pe scenă Mircea Tiberian: La Classe operaia va in Paradiso (România, Elveția, Germania, S.U.A.), Youn Sun Nah & Ulf Wakenius (Coreea/Suedia), Sebastian Studnitzky Quartet (Germania), precum şi grupul Pink Freud (Polonia), care au susţinut o serie de concerte de jazz foarte apreciate de publicul prezent.

În seara a doua, vineri, 13 iulie, iubitorii de jazz adunaţi în număr foarte mare în Poiana Lupului s-au delectat cu recitalurile italienilor de la Kekko Fornarelli Trio, apoi cu cel susţinut de Elena Mîndru Finnection feat. Adam Baldych (România, Finlanda, Polonia), după care au urmat Courtois, Erdmann, Fincker – Bandes Originales (Franța, Germania). Avishai Cohen’s Big Vicious din Israel, un proiect format din Avishai Cohen la trompetă şi având în componenţă doi baterişti şi doi chitarişti, a încins atmosfera serii de vineri.

Seara a treia de concerte a fost deschisă de Puba Jazz Connection, un proiect care include trei muzicieni români, un german şi un polonez, toţi fiind personalităţi de marcă ale jazz-ului. Show-ul lor a stârnit de nenumărate ori ropote de aplauze prin demonstraţiile de virtuozitate ale muzicienilor.

După ei a urcat pe scenă violonistul polonez Adam Baldych, alături de grupul norvegian Helge Lien Trio şi de saxofonistul Tore Brunborg, care au delectat audienţa cu piese sensibile, bine lucrate şi interpretate, confirmând valoarea şi talentul violonistului polonez, care are la activ o discografie impresionantă.

Momentul cel mai aşteptat al serii de sâmbătă l-a constituit recitalul cubanezilor de la Roberto Fonseca Trio. Roberto Fonseca este unul dintre cei mai populari muzicieni de jazz din Cuba, un pianist efervescent, care explorează originile jazz-ului cubanez. Concertul trio-ului lui Fonseca a ridicat literalmente publicul în picioare şi l-a făcut să danseze. Da, în Poiana Lupului s-a dansat pe ritmuri latine, iar mulţimea a cântat alături de muzicienii de pe scenă, totul într-o atmosferă devenită incandescentă.

Astă-seară, Gărâna Jazz Festival 2018 se încheie. Pe scenă vor urca alte nume grele ale genului. După concertul extraordinar susţinat acum trei ani la Gărâna, iată că Stefano Battaglia Trio se întoarce pentru o altă întâlnire specială cu publicul românesc. De asemenea, vor mai concerta Rymden: Bugge Wesseltoft, Dan Berglund, Magnus Öström (Norvegia / Suedia), Ekalavya (India), Sly & Robbie with Nils Petter Molvær, Eivind Aarset, Vladislav Delay (Jamaica, Norvegia, Finlanda). Închiderea festivalului va fi făcută de unul dintre cei mai mari basişti de jazz din lume, americanul Stanley Clarke, cu al lui Stanley Clarke Band. Deţinător a patru premii Grammy şi a peste 20 de albume, Clarke a revoluţionat tehnica de a cânta la bas, cucerindu-şi titlul de legendă vie a genului.

Aşa cum ne-am obişnuit, în cadrul festivalului mai sunt susţinute concerte pe scena Hanului La Răscruce, locul de unde a pornit acum 22 de ani această poveste frumoasă, precum şi la biserica catolică din Văliug, toate întregind cu succes imaginea pe care şi-a făcut-o acest eveniment de jazz în lumea întreagă.

În final, nu trebuie uitat publicul participant la cele patru zile de sărbătoare a jazz-ului, un public minunat, foarte numeros, care a umplut până la refuz locaţiile în care s-au desfăşurat concertele, dar mai ales Poiana Lupului, unde spaţiul a devenit pur şi simplu neîncăpător, nemaifiind loc nici măcar pe culoarele de trecere.