Articol

Toată lumea știe că iarna-i nu-i ca vara. Iarna e iarnă și oricât am da-o la întors nu vom reuși să demonstrăm contrariu. Anul acesta, iarna ne-a luat cu ger siberian, din acela care face ca apa să se transforme în pulbere de gheață cînd o arunci din lighean sau găleată. Un ger care a coborât peste noi și a transformat obiectele în ceva casant, care se sparge, precum sticla, la atingerea cu un corp dur. Am văzut lucrul ăsta într-un reportaj făcut în Harghita. Nici restul țării nu a fost departe în ultimele zile de acea imagine. Până și noi, vorbesc de noi care trăim în Banatul de Munte, am simțit pe pielea noastră ce înseamnă gerul și de unde vine expresia cu crăpatul pietrelor.

De obicei, prin părțile noastre iarna-i o boierie. O zăpadă de jumătate deget, așezată pe dealuri, puțin ghețuș, temperaturi de minus trei, patru grade, și cam atât. Iată că decembrie și ianuarie ne arată adevărata față a iernii. Cea de acum mulți ani în urmă când, oamenii „înotau“ în omăt, copiii nu se mai săturau de săniuș și toată lumea punea mâna pe lopată și curățau zăpada din fața casei. Nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să fi stat la căldurică, să aștepte să vină militarii să facă treaba în locul lor. Și, culmea, nici nu se văitau de frig, așa cum o facem noi în ziua de astăzi. Ba, mai mult, parcă erau și mai sănătoși.

Și cum să le fi fost frig, cât timp aveau un alt mod de viața. Și bărbații, și femeile, tineri sau în vârstă, purtau îmbrăcăminte confecționată din materiale naturale, călduroase. Să ne amintim de puloverele sau vestele de lână. Sau de ciorapii, mănuşile şi fularele din bumbac sau de lână. Celor de atunci nu le era rușine să folosească așa ceva. Cine mai poartă așa ceva în ziua de astăzi? Puţini. Pentru că la modă e sinteticul şi, doi, lâna a dispărut pur şi simplu. Poate printr-un cătun uitat de lume o mai fi vreo bătrână să toarcă vara la umbră de nuc. Rar mai vezi astăzi femei țesând în război preșuri, carpete ori covoare. Totul a devenit amintire. Într-o bună zi copiii de astăzi se vor minuna când vor auzi câte lucruri trainice și frumoase s-au făcut în România din lâna pe care astăzi țăranii, câți au mai rămas, o ard și nu o mai duc la darac, pentru a fi pieptănată și scărmănată!