Articol

Oricât m-aş strădui, oricât închid ochii să nu văd (ca măsură de protecţie), chiar şi prin pleoapele închise mă împunge strălucirea fosforescentă a cusăturilor cu aţă albă în care este îmbrobodită România. Deci, când eu încerc să mă bucur de primele cireşe însorite, de vântul prin frunze, de picurii de ploaie dansând pe pervaz, de alte elemente bucolice, îmi intră în ochi, în urechi, în gură, aţa albă a unor evenimente breaking news, cu tot cu acul care împunge haina întâmplărilor ca să le dea forma dorită. Dorită de cine? Desigur de cei care deţin pâinea şi cuţitul, acul şi aţa.

Spre deosebire de alte vremuri, mai autoritare, în care faptul de a deţine pâinea şi cuţitul dădeau puterea absolută, în vremurile noastre a democraţiei de paie, ca să deţii controlul, trebuie să ai la îndemână acul şi aţa, pentru a da paielor forma dorită şi acceptată de prostimea electorală.

Nu am fost niciodată adeptul teoriilor conspiraţioniste, adică a acelor teorii care susţin că suntem subiecţii unui experiment în care „cineva” ne conduce spre un obiectiv ocult. Dar, trebuie să recunosc că răzbat, în mod evident, manevrele unor puteri, aflate adesea în conflict, care vor să-şi conserve ori să obţină puterea şi banii. Dar, prea sunt cusute cu aţă albă, aceste manevre. Faptul că milionarul Dan Condrea, implicat în scandalul dezinfectanţilor, moare cu o zi înainte de a da declaraţii în faţa procurorilor, că lui Tăriceanu i se deschide dosar penal fix în campania electorală, că Frunzăverde este condamnat pentru fapte comise de toţi politicienii (şi scos din funcţie fix când se pregătea să revină), că firmele sunt falimentate ori ţinute în viaţă în funcţie de interese politice, că suntem inundaţi de supermarketuri, că Traian Băsescu este curat ca lacrima şi de neatins, şi multe altele, mă fac să cred că, totuşi, suntem parte dintr-un plan. Dintr-un plan prost, în care este vorba doar de putere şi control. Astfel, România îmi apare ca o paiaţă multicoloră cusută cu aţă albă.