Articol

Am asistat, ieri, la o dezbatere interesantă, la Universitatea din Reşiţa, cu privire la armonizarea dintre învăţământ şi mediul economic. Au participat agenţi economici importanţi din Caraş-Severin, iar doi dintre cei mai importanţi au fost cei care asamablează componente pentru autoturisme. E vorba de cei mai mari angajatori din judeţ, cu mii de angajaţi, iar firmele respective au filiale şi în alte judeţe, tot cu mii de angajaţi. Au fost şi firme de producţie industrială, însă, mult mai mici, cum ar fi combinatul reşiţean, producător de ţagle pentru ţeavă (în jur de 900 de angajaţi) şi fabrica de roţi dinţate şi reductoare (în jur de 100 de angajaţi).

Fără îndoială, firmele în care se lucrează la liniile de asamblare (la bandă) au revitalizat zone în care foamea de locuri de muncă era mare, cu localităţi încremenite în timp. Îmi aduc aminte că de aici, din Caraş-Severin, priveam cu invidie spre localităţile din alte zări, în care investitorii se înghesuiau să ridice hale din patru pereţi, în care se împacheta cafea ori se asamblau componente pentru maşini. Păduri de hale!Mii de angajaţi la bandă! De ce nu vin şi în Caraş-Severin? Că relieful, că administraţia locală, că dezinteresul şi corupţia ar fi de vină. Cu siguranţă. toate acestea au avut un rol. Apoi, de câţiva ani, au început să vină. Municipiul Caransebeş a fost primul care a beneficiat de astfel de investitori şi, chiar, s-a detaşat de celelalte oraşe, comparativ cu acestea dând imaginea unui oraş înfloritor. Apoi, Moldova Nouă, care dădea impresia unui oraş de la capătul lumii, s-a înviorat economic datorită unei mari firme de automotive. Au început să vină şi la Reşiţa. Textile, bicilete, automotive.

Acesta este viitorul! Au spus, ieri, la dezbateri, reprezentanţii firmelor de asamablare. În România se vor dezvolta centre de creaţie în noile tehnologii, cum ar fi Cluj şi Timişoara, în rest, se va lucra la bandă! Au fost câteva reacţii contra, în sensul că, da, aşa se întâmplă, dar nu ar trebui să acceptăm asta! Însă, şi cei care au fost pentru şi cei care au fost contra au fost de acord că, aceasta este tendinţa şi se manifestă tot mai accentuat. Adică, se dezvoltă câteva mari centre, unde se concentrează inteligenţa şi creaţia, iar noi, aştialalţi, vom lucra la bandă.

Ştiu că Reşiţa are nostalgia vremurilor în care a fost unul din cele mai mari centre industriale din Europa. Proiectarea, creaţia, producţia au definit profilul industrial al oraşului. Din această cauză, Reşiţa pare refractară la ideea de a deveni mână de lucru ieftină pentru marile companii. Şi cred că Reşiţa are dreptate! Pare o misiune imposibilă, dar, dacă nostalgia s-ar transforma în energie, Reşiţa ar putea răzbi.