Articol

România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Cel puţin aşa stă scris în Constituţie. Aşa am învăţat la şcoală şi tot aşa am văzut că spuneau politicienii la TV, de fiecare dată când la orizont apăreau ungurii cu pretenţile lor teritoriale.

De vreo trei zile încoace, după modelul tragediei antice, Mioriţa, unii behăie ca oiţa bălaie aflată într-un permanent dialog existenţial cu unul dintre stăpâni. Şi nu behăie de foame ori de sete, de vreme rea ori de nostalgia altor vremuri, ci de pericolul care îl paşte pe poporul pesedist de la nord de Dunăre, din Moldova, Oltenia, Vlaşca şi Teleorman. Statul paralel şi ilegitim este ultima găselniţă a lui Dragnea, care se duce şi se întoarce de la DNA, cu aceeaşi frecvenţă cu care copiii care merg la şcoală. Este ultima găselniţă, la care a apelat în disperare de cauză. Faptele trecutului îl urmăresc pas cu pas şi simte în ceafă răsuflarea rece a celei legată la ochi şi cu balanţa într-o mână. Chiar dacă nu o arată, se teme de consecinţe, iar această teamă îl împinge la declaraţii nesăbuite, aşa cum este cea cu acest stat paralel, căruia nu i s-a eliberat autorizaţie de funcţionare.  

Şi, cum cea mai bună apărare este atacul, Dragnea a îmbrăcat armura războinicului dreptăţii şi a purces la luptă împotriva Codruţei Kovesi şi a altor câtorva personaje ale căror nume sunt vehiculate de ceva vreme. Unele şi aceleaşi, semn că războinicul nostru are ce are doar cu cei care instrumentează dosare care îl vizează pe el şi o parte dintre acoliţii săi. De fapt, la atât se rezumă lupta sa cu corupţia din România şi cu sistemul ticăloşit de care vorbea şi Băsescu. Să scape de aceste dosare şi să-şi albească CV-ul şi cazierul. Dar, în disperarea sa, vizibilă din orice unghi posibil, comite greşeala de implica în această retorică şi partidul, lăsându-ne să înţelegem că nu este singur în lupta împotriva lui Kovesi şi DNA.

O greşeală de novice în ale politici căci, după semnalele din ultimele zile, fruntaşii PSD au început să se întâlnească pe ascuns şi să se sfătuiască cum să-l îndepărteze din fruntea partidului. Acum, până nu e prea târziu şi până nu se va bate cu cărămida în piept, precum Regele Soare, cel care avea şi el o problemă de acelaşi gen, spunând: „statul sunt eu”. Care stat? Cel paralel sau cel din faţa sediului DNA?  Aceasta-i întrebarea, vorba unui alt personaj din istoria tragică a omenirii.