Articol

Făcând haz de necaz, până în 1989 românii erau familiarizați mai mult cu noțiunea de campanie agricolă -  trei mari și late - și mai puțin cu cea de campanie electorală. Astăzi, lucrurile stau total invers: s-au înmulțit campaniile electorale, de la cele pentru alegerile locale și parlamentare, până la cele prezidențiale și europarlamentare, în timp ce despre campaniile agricole nu mai vorbește nimeni. Paradoxul este că, pe vremea lui Ceaușescu, deși țara trăia entuziasmul producțiilor agricole record, în alimentări bătea vântul. În schimb, astăzi, când a dispărut noțiunea de cincinal în patru ani și jumătate, iar țăranii adevărați fie că nu mai sunt, fie că abia își trag picioarele, alimentările, pardon supermarketurile, gem de carne, lapte, brânză, ouă, exact ce-i trebuie poporului să privească liniștit la televizor.

În privința campaniilor electorale, entuziasmul nostru a explodat imediat după 1990, când interesul pentru politică era imens. La alegerile din mai 1990, țara era împărțită în două, nu numeric, ci ca și intenție de vot. Unii au îmbrățișat sloganul atât de drag celor mai mulți: „Iliescu apare, soarele răsare“, în timp ce ceilalți s-au dovedit adepții strigăturii, care a făcut istorie în folclorul urban: „La Palatul Cotroceni, cântă cucuveaua // Iliescu și ai lui și-au găsit beleaua “. De dezumflat, (entuziasmul) s-a dezumflat în momentul în care am văzut că de fiecare dată ei (politicienii) își făceau făcutele, iar noi rămâneam cu iluziile, fie că a fost vorba de FSN, PNȚCD, PNL, PD fie că personajele erau de la PSDR, PSD,  ApR, PUNR, PRM, PC, PUR, UDMR, PDL. Fără excepție, toți au ridicat minciuna la rang de politică de stat. Au prins-o la reverul hainei și nu au mai luat-o de acolo. Noi, cei mulți, și în mare parte naivi, i-am crezut de fiecare dată. Și ne-am dezbinat singuri, crezând de fiecare dată că omul pe care îl susțineam dorea binele nostru și al țării, în timp ce al lor, era aservit intereselor din afara țării. Politicienii atât au așteptat. Și unii, și alții au explotat această credulitate izvorâtă din lipsă de cultură politică, iar când am început să ne trezim la realitate, devenisem experți în culesul sparanghelului și căpșunelor și dădeam lecții nemților, italienilor și austriecilor, la schimbat pampersi și la pus olița sub bătrâneii lor.

Astăzi, 11 noiembrie 2016, se dă startul într-o nouă campanie electorală pentru alegerile parlamentare. A opta din 1990 încoace. Nu cred că diferă mult de celelalte. Poate doar că vom avea parte de discursuri mai elevate și nu se va mai umbla din casă în casă cu plasele pline cu făină, zahăr, orez, ulei și macaroane. În rest, intuiesc același fariseism ieftin, discursuri emoționale și, pentru că tot vin Moș Nicolae și Moș Crăciun vom primi în schimb un sac plin cu promisiuni sau o joardă. În funcție de cum vom vota și cu cine vom vota.