Articol

Nu-i român pe lume, care să nu fi scris o poezie! Aşa se zice. Cred că, la fel, nu-i român pe lume să nu fi tras un chef! Desigur, cu regretabile excepţii. Pentru că fără chef de viaţă, viaţa n-are niciun farmec. Probabil că prin ceea ce zic, sunt împotriva curentului oficial. Şi medical. Suntem sfătuiţi să fim sobri, cumpătaţi, muncitori, modeşti, vegetarieni, abstinenţi. Bine, pot fi de acord şi cu acestea. Şi nu propun cheful ca regulă, pentru că, prin natura lui, cheful reprezintă o excepţie. Un chef prelungit este atât de obositor, de dăunător, încât te omoară. Ca şi munca, de altfel.

De ce am făcut teoria chefului!? Pentru că, am observat, cu ocazia oricărui simpozion, congres, conferinţă, inaugurare, târg de bunuri, sfinte sărbători, s-a instituit o tradiţie. Mai pe seară se trage un chef! Dacă spun că sunt de acord şi dacă aş fi ministru, s-ar revolta asociaţiile cetăţeneşti, ONG-urile, editorialiştii, opoziţia, Guvernul, şi ar trebui să-mi dau demisia.  Dar nu sunt ministru şi nici n-am primit vreo propunere în acest sens, aşa că nu se pune problema. Pot să-mi susţin punctul de vedere mai puţin academic. Şi, punctul meu de vedere este că chefurile înseamnă (şi) muncă şi organizare. Întrebaţi-i pe nemţi, care organizează Oktoberfest. Un chef anual prelungit, care ţine  vreo lună, din septembrie, până în octombrie. Câtă muncă, rigoare, câtă organizare! Şi chef. Într-adevăr, mi se pare prea lung Oktoberfest, totuşi, nemţii îl fac, pentru că un festival din acesta însemnă şi comerţ, iar comerţul este sufletul economiei. Producţia este mama economiei, dar comerţul este sufletul. Şi fără suflet, materia rămâne inertă, cârnaţii stau pe masă şi se răcesc, berea stă şi se încălzeşte.

Merg mai în particular.  O delegaţie din Anina, în frunte cu primarul şi viceprimarul, a plecat în Germania, să organizeze Zilele Oraşului Tambach-Dietharz, împreună cu primăria de acolo. Au dus cu ei producători, artizani, artişti, interpreţi, dansatori. Ca să organizezi patru zile de sărbătoare înseamnă foarte multă muncă. Se pun tarabe, se cântă, se dansează, se vorbeşte, se oficiază sfinte liturghii. Numai cine n-a asistat la o liturghie ortodoxă de trei ore nu ştie câtă muncă, regie, coregrafie presupune aşa ceva. Şi cât de obositor este. În treacăt fie spus, eu după o sfântă liturghie sunt frânt. Numai cine n-a organizat o expoziţie, fie ea de prăjituri, gogoşi sau picturi, nu ştie ce greu se face. Că trebuie să arate şi frumos! După părerea mea, acţiunea aceasta organizată de administraţia din Anina, împreună cu administraţia din Tambach, este foarte bună. Este chiar excepţională! Se stabilesc legături economice, turistice, culturale. Legăturile acestea deplasează oameni, mărfuri, bani, creează activităţi, preocupări. Ceea ce este pozitiv, pentru că unde se mişcă banul, apare şi un plus de prosperitate.

Aşa, şi... Am scris despre evenimentul de la Tambach şi un cititor a postat un comentariu sub articol. Scrie cititorul nostru: „Locuri de munca nu faceti ,va plac excursile cu toti lingai dumneavoastra, de ce nu ati dus oameni necajiti in excursie??”. Îl apreciez drept un comentariu răutăcios. Am explicat că, în opinia mea, deşi pare paradoxal, Oktoberfest creează locuri de muncă. Nu pentru toată lumea, dar creează. La fel şi „Zilele Oraşului Tambach-Dietharz”, la fel şi Zilele Oraşului.. nu ştiu care. Pe de altă parte, să duci un grup de oameni necăjiţi la „Zilele Oraşului Tambach-Dietharz”, ar fi ca şi cum ai duce nişte oameni cu probleme sociale (săraci) la Carnavalul de la Rio. Sau la Salonul Internaţional de Sculptură de la Paris. Sau Moscova. Ce să faci cu ei acolo? Să-i aliniezi şi să-i prezinţi gazdelor: ăştia sunt săracii noştri?! Cu sărăcia, cred, se luptă altfel. Dar, azi vorbim de chef. Despre sărăcie, într-o ediţie viitoare.

Evident, îmi pare rău că n-am mers la Tambach. Sunt şi eu un om necăjit, cu probleme personale. Dar dacă mergeam, după ce încercam să mă fac util în zonă, seara, când se făcea un chef, nu mă dădeam la o parte! Mi-am permis să recunosc, să nu fiu ipocrit. Bine, poate, îi spuneam acţiune de socializare.