Articol

Am intrat în a șasea zi de campanie. Campanie electorală pentru alegerile locale din 5 iunie. Mă uit la candidații din Reșița și văd că nu se agită ca în alți ani. Dacă mă iau după numărul afișelor, a întâlnirilor electorale și a apariției în presă, nici nu ai zice că este campanie. Poate și unde nu mai sunt permise pomenile electorale. Candidați cu lăutari după ei, găleți colorate, pixuri personalizate, mici și bere lipsesc din scenariul obișnuit. Toate astea au devenit amintire. De-a lungul și de-a latul Reșiței am văzut doar două afișe cu candidați care visează să ajungă primari, iar unul dintre ei, din câte am citit, se plânge peste tot că oamenii răi și invidioși, (aici pot fi incluși și contracandidații), îi tot rup afișul. Greu de spus din ce motiv o fac. Poate unde s-a fotografiat cu papion la gât, precum, Rațiu din anii ’90. Da, numai că Raţiu se trăgea dintr-o lume nobilă și nicidecum din corpul funcționărimii  Consiliului județean.

Restul candidaților, nouă la număr, stau liniștiți în băncile lor. Roși de invidie că nu au și ei poze, cu sau fără papion, pe care să le lipească la vedere, în locurile de afișaj din municipiu. Probabil că traversăm etapa de încălzire, de exerciții fizice, înaintea confruntării. Deocamdată asistăm la tatonări de-o parte și de alta, ca la box, fiecare încercând să observe și să speculeze punctele slabe ale adversarilor. Cu siguranță, vor urma bălăcărelile, lăturile aruncate în stânga și-n dreapta eșicherului politic, poale puse în cap și alte ingrediente de acest gen. Electoratul se va amuza, asta în cazul în care nu va avea altceva mai bun de făcut, ziariștii vor consemna aceste momente de istorie locală, iar după 5 iunie vom realiza, ca de fiecare dată, că am am ales prost. Nu pentru că alții ar fi fost mai buni, ci pentru că am început să nu mai avem de unde alege.

Întotdeauna va exista un regret în privința orientării noastre politice. Mustrări de conștiință, pentru că ne-am lăsat iarăși și iarăși duși de nas de cei ce ne vorbesc mieros în această perioadă. Un lucru este însă cert: lipitorii de afișe vor dispărea din peisaj. În cel mai bun caz, se vor împuțina. În condițiile în care candidații nu mai pun preț pe afișe, cum se întâmplă la Reșița, nimeni nu va mai alerga noaptea cu topul de afișe sub braț și găleata cu aracet după el. Vor dispărea și e mare păcat căci, de 25 de ani, ei au fost partea de culoare a oricărei campanii electorale, rezerva de cadre pentru fiecare partid.