Articol

Cea mai tare informaţie a momentului, pentru mine, este că s-au înroşit cireşele. Informaţia aceasta nu am primit-o de la televizor, ci de pe geam. E drept, că mi-am făcut un obicei prost, dimineaţa, înainte de a deschide geamul, deschid televizorul. Telecomanda e la îndemână şi creează cea mai uşoară cale de a te conecta cu lumea.

Şi lumea de la televizor e, să recunosc, vie, interesantă, dinamică. Aflu că Traian Băsescu n-a murit politic, e încă un subiect de presă, are talentul de a intra în casele şi minţile oamenilor cu tot felul de prostii care creează vâlvă. Mai aflu că Liviu Dragnea se ţine de cuvânt, după ce a demisionat din minister, demisionează şi din partid. Dragnea pare un om de caracter, care nu ţine neapărat să facă circ, de dragul de a se menţine cocoţat în centrul atenţiei. În schimb, nu mai aflu nimic despre Sorin Frunzăverde şi, cu atât mai puţin, de Ionesie Ghiorghioni. Gloria lor televizată a fost scurtă. Desigur, a fost o glorie pe care nu şi-o doreau. Acum, peste, deocamdată, împăduritul judeţ Caraş-Severin s-a aşternut liniştea. Dar, în umbra codrului politic, animalele politice stau încordate la pândă. Oare s-a făcut loc la vârful judeţului, oare e momentul să atacăm? Sau mai stăm să vedem ce se întâmplă. Ghiorghioni e la pământ, Frunzăverde e rănit. Dar, un politician rănit poate fi încă periculos.

Din câte îl ştiu eu pe Ghiorghioni, e un om care îşi cunoaşte interesele, dar nu e vreun orgolios. Cred că, vrând-nevrând, rolul său s-a încheiat, n-are ce face şi nici nu va face vreo chestie ca să revină în fruntea politicii. După un respiro, va avea vreme să se ocupe de pădurile lui de la Bucova. Ghiorghioni e un bănăţean tipic, care pune mai mare preţ pe avere decât pe glorie. În schimb, Frunzăverde e ambiţios, orgolios şi tenace ca un pitbull. Va face tot posibilul să renască din cenuşă. Din păcate pentru el nu are prea mulţi prieteni. Vorbesc de prieteni politici. Dar, dacă toţi sperăm la momentele noastre de glorie, să acceptăm că mai frumoasă decât gloria este renaşterea. Şi toţi avem dreptul să sperăm la o renaştere. Sunt sigur că Frunzăverde lucrează la strategia propriei renaşteri politice. Însă, procesul va fi lung. Dacă va fi condamnat cu suspendare, aşa cum a păţit Dragnea, nu cred că va demisiona. Pentru că mai are nişte poliţe de plătit. Dar, trebuie să recunoască şi el că e greu, foarte greu. Mai ales că nu toate depind de noi (de el). Uite, revenind la cireşe. Nici eu, nici Frunzăverde nu avem nicio contribuţie la faptul că s-au înroşit. Şi, totuşi, minunea s-a întâmplat. Sunt fenomene care ne vin din afară, ne sunt date. Singurul care are, cât de cât, o contribuţie la înroşirea cireşelor de sub geamul meu este vecinul care văruieşte tulpina cireşului şi îi taie crengile bătrâne. Dar, pentru asta, pe el nu-l dă nimeni la televizor.