Aquacaraş SA, operatorul judeţean de apă, pentru cele două municipii şi şase oraşe, are de o lună şi ceva un nou director general. Fost poliţist, chiar şef al Poliţiei Municipiului Reşiţa, subprefect, prefect şi şef la Inspectoratul Teritorial de Muncă Caraş-Severin, Nicolae Ciobanu-Miu a candidat singur şi, bineînţeles, a câştigat.
Misiunea lui Nicolae Ciobanu-Miu nu este una uşoară. Dintre toţi pretendenţii din interiorul PSD la conducerea acestei companii, Ciobanu-Miu este cu siguranţă cel mai potrivit. Îl recomandă disciplina dobândită în cariera de poliţist, dar şi experienţa managerială pe care şi-a câştigat-o la Prefectură. Faptul că este omul lui Ion Mocioalcă ne arată că mereu politicul a decis de-a lungul timpului în privinţa acestei companii. Aşa a fost şi în perioada guvernării liberale, ca să nu mai vorbim de cea a PDL. Cei care au fost la putere în judeţ au tras spuza pe turta lor şi au trasat linia directoare, mai mult cu rele decât cu bune.
Noul director general preia o moştenire grea. O companie în care angajările se făceau după modelul japonez, potrivit căruia e o ruşine dacă fiul nu se angajează la aceeaşi companie cu tatăl său. Pentru niponi e o chestie de educaţie şi loialitate, în timp ce la noi ţine de nepotism şi de culoarea carnetului de partid. Aşa au stat lucrurile şi la Direcţia Silvică. Când aceasta a fost condusă de Mihai Stepanescu, toţi pădurarii erau pesedişti, iar când în fruntea ei a ajuns Ion Tabugan, în 2005, şumanii au aruncat carnetele roşii şi au semnat adeziunile pentru intrare în PNL, după ce în prealabil Gheorghe Cahniţă şi Ioan Chiseliţă îi învăţaseră cum era treaba cu „verdele înrourat” de sorginte pedelistă.
Familie mare, această companie de apă şi canal. La un moment dat, Aquacaraş lucrau, vorba vine, vreo opt sute şi ceva de oameni. Doi cu sapa, trei cu mapa. Nicolae Ciobanu-Miu are misiunea de a-i descoperi nu doar pe cei cu mapa, cât mai ales pe aceia care nici măcar nu dădeau pe la lucru, ci doar se trezeau lună de lună cu salariul în cont. Sau pe cei care au sărăcit compania, au jecmănit-o fără jenă. Şi nu de şaibe, garnituri, coturi şi robineţi. Unii angajaţi vorbesc că din ea s-a furat până şi o centrală termică. Nu ştiu ce dimensiuni avea, dar cu siguranţă că hoţii, dacă e adevărat ce se spune, n-aveau cum să o bage în buzunar sau în borsetă să plece pur şi simplu cu ea acasă. O centrală e o centrală, nu un plic. Chiar dacă n-ar fi lucrat în poliţie, unde a întâlnit tot felul de borfaşi, Ciobanu-Miu tot le va lua urma celor care au furat centrala. Şi nu doar pentru a o aduce înapoi...
RSS Feed