Articol

Germania a ales și o lume întreagă privește către Berlin. Unii văd în Germania ultimul bastion care poate salva UE de la ruină, alții îi reproșează propriul interes, de la exporturile masive, la retrasarea hărților sau blocarea integrării europene, cazul României.

Din punct de vedere istoric, Germania își datorează statutul invidiat unui contract social care a permis clasei muncitoare germane să aibă un nivel ridicat de siguranţă a locurilor de muncă (și locuri în consiliile de supraveghere ale marilor companii), în schimbul unei atmosfere liberale flexibile, reglementate, în care companiile să poată prospera. Dar acest lucru a fost posibil pentru că Statele Unite au avut grijă de mediul macroeconomic, atît în numele Europei, cît și al Germaniei.

"Este prea multă corupţie şi crimă organizată în aceste ţări. România şi Bulgaria nu îndeplinesc condiţiile zonei Schengen", afirma săptămîna trecută Joachim Herrmann, ministrul de Interne al landului Bavaria şi membru al formaţiunii ultraconservatoare Uniunea Creştin-Socială. Și ministrul german de Interne, Thomas de Maiziere, a declarat joi că nu este de acord cu primirea rapidă a României şi Bulgariei în spaţiul de liberă circulaţie Schengen, precizînd că deşi împărtăşeşte viziunea preşedintelui Comisiei Europene despre viitorul Blocului comunitar, "mai este drum lung pînă acolo".

În 1994 lucram ca redactor și scriam politică externă, alături de regretatul prof. Alexandru Bârsescu, la Ziarul TIMPUL din Reşiţa, unde primeam, aproape regulat, revista Institutului Şvabilor Bănăţeni din Germania. Un institut cu finanţare de stat, care opera cu documente şi cifre oficiale. Acolo am citit, pentru prima dată, de retrasarea graniţelor României pe linia Carpaţilor, de constituirea Provinciei Autonome Europene Transilvania-Banat, condusă de un Guvernator, provincie membră UE şi NATO. Pentru realizarea acestui scop, la finalul articolului se menţionau statele europene, sumele donate şi scopul precis pentru ca această provincie să ajungă la standardele europene. Nu mai ţin minte cifre sau domenii, reţin doar că Italiei îi revenea reabilitarea infrastructurii rutiere a provinciei.

Fantoma hărţilor a bîntuit Europa de Est încă din 1990, odată cu izbucnirea războiului din Croaţia. Acolo, într-o noapte de groază la Vukovar, un amic sîrb mi-a arătat o pagină din ziarul Borba, în care era publicată noua hartă a Europei care tăia România în două, la fel şi Iugoslavia. În stînga se situau statele catolice, începînd din Nord, din Ţările Baltice, Polonia, Transilvania, Croaţia şi Slovenia, ce aveau să adere la Europa, în dreapta rămînînd ortodocşii, ca o poartă de intrare în Asia, sau a Asiei în Europa!

În mare parte, „hărţile astea vagaboande” nu sînt întîmplătoare. Grupul de la Vişegrad confirmă existenţa reală a hărţii într-o mare cancelarie cu putere de decizie şi nu doar în paginile Borba. Iar blocajul Shengen pentru România și Bulgaria seamănă al naibii de mult cu o retrasare a hărții europene: Schengen – Germania, Non-Schengen – Rusia...?