Articol

„Schimbăm atunci când durerea de a rămâne împreună este mai mare decât durerea schimbării” (dr. John Townsend). Cât de simplă şi genială este această cugetare, care explică motorul schimbării prin durere. Probabil că primul gând, când citim această afirmaţie, este că ea se referă la relaţiile de cuplu, la relaţiile de familie. Dar, cugetarea cuprinde şi spaţiul mult mai larg al relaţiilor sociale, la nivel de naţiune sau la nivel global.

La urma urmei, recenta despărţire de politicienii noştri de frunte, de un anumit guvern, s-a produs tot ca urmare a unei dureri copleşitoare. Şocul încasat de fiecare individ în parte, de întreaga societate, după accidentul de la clubul Colectiv şi, apoi, pe măsură ce tinerii mureau în chinuri prin spitale, a fost şi este atât de dureros, încât nu mai puteam merge împreună. Nu mai puteam să ne prefacem că totul e ca înainte, să ne certăm şi să ne împăcăm ca în familie, după ce copilul a luat o notă proastă, soţul a venit târziu acasă ori soţia a cheltuit banii pentru curentul electric pe cosmetice. Nu, a fost ceva cu mult mai grav decât atât!

A plouat cu foc ucigaş şi am fost învăluiţi cu fum toxic, dar mulţi, foarte mulţi, au simţit că toxinele sunt infiltrate şi în alţi pereţi, în comportamente şi atitudini. Şi e nevoie de o despărţire purificatoare. Ca să găsim un alt fel de împreună.