Articol

O veche prietenă, să-i zicem Oana, care nu prea e de acord cu „tinerii frumoşi şi liberi” şi intenţiile lor, mă ceartă pe feisbuc că prea am pus accentul, într-un editorial, pe frumuseţea de imagine a protestelor de duminica trecută de la Bucureşti şi, mai ales, pe unicitatea acestora. În spirit, Oana îmi spune cam aşa, că, hai să fim serioşi, n-am inventat noi, românii, apa caldă şi mersul pe jos, cu atât mai puţin, uriaşele manifestaţii cu lumini telefonice aprinse deasupra capetelor, ca într-o mare de licurici. A mai fost aşa ceva în Ucraina, la „revoluţia portocalie”.

OK, Oana, sunt de acord, rămân, totuşi, entuziasmat, de imaginea fabuloasă, reluată, retransmisă, repovestită de toate agenţiile importante de presă din lume, imagine însoţită de multe comentarii, dintre care am reţinut unul formidabil, în engleză: „Romanian protesters have a message for the World!”. Adică, „Protestatarii români au un mesaj pentru Lume!” Şi mesajul ar fi că poporul, unit, are o putere mai mare decât politicienii. Rămân entuziasmat şi de imaginea manifestanţilor care nu s-au lăsat antrenaţi de violenţele ultraşilor, de sloganurile, unele, amuzante, de copiii participând la o manifestaţie paşnică. Şi, foarte important, de tinerii care au făcut curăţenie în piaţă, seara, după încheierea protestelor. Spre deosebire de ce a fost la noi, în Ucraina manifestaţiile au degenerat în violenţe, în blocade, greve, lupte de stradă. Sigur, problemele lor erau altele.

Şi mai este ceva unic în tot ceea ce s-a întâmplat la noi. Tot „lumea mare”, prin agenţiile de presă, se miră de faptul că românii au ieşit în număr aşa de mare, estimat la 500.000 de manifestanţi în toată ţara, pentru o chestiune considerată oarecum abstractă: lupta împotriva corupţiei! Deci, n-a fost vorba despre tăieri de salarii, de pensii ori de indemnizaţii, nici de creşteri de taxe!

A fost vorba despre sentimentul că cineva încearcă se fenteze. Să legifereze prevederi care avantajează pe cei aflaţi la pârghiile puterii. Unii dintre cei revoltaţi s-au dus direct pe textul odonanţelor. Probabil că mai puţini. Foarte mulţi s-au înfierbântat ca urmare a felului în care „s-au furişat” guvernanţii, în fapt de seară, cu o ordine de zi ascunsă, cu graba de a publica ordonanţele în Monitorul Oficial în toiul nopţii, după ora doişpe, când ies fantomele.

Ştii, Oana, cum au făcut guvernanţii? A fost ceva ca şi când fratele meu m-ar fi anunţat că îmi dăruieşte o vază. Iar eu m-am dus noaptea la el şi am intrat pe geam, pe ascuns, am luat vaza şi am vrut să fug. Am fost prins de vecini şi m-am justificat: „Ce aveţi cu mine?! E vaza mea! Mi-a dăruit-o fratele meu! E adevărat că am mai luat şi un borcan cu murături, dar sunt convins că fratele meu mi l-ar fi dat dacă îl ceream! Mai ales că murătura asta era o urgenţă, că mă ardea la stomac” Aşa şi guvernanţii. Au dreptul să propună legi, dar să nu se furişeze noaptea, pe geam, să nu justifice urgenţe penibile, ci să le treacă la lumina zilei prin Parlament. Asta e regula democratică. Iar faptul că au fost opriţi din demersul ascuns printr-o mare de licurici, rămâne un fel de miracol.

În ceea ce priveşte protestele împotriva ordonanţelor, dragă prietenă Oana, aşa cum am mai spus-o, eu sper să se fi încheiat de ieri.