Pentru Caraș-Severin, 2015 a fost anul în care județul s-a aflat mai mereu în atenția DGA, DIICOT, ANI și DNA. A fost anul în care conducerea Consiliului județean a fost trimisă în judecată, pentru infracțiuni de corupție, pentru ca în final Sorin Frunzăverde și Ionesie Ghiorghioni să fie condamnați la închisoare, unul cu suspendare, celălalt cu executare. În nici un alt județ din România nu s-a mai întâmplat ca atât președintele, cât și unul dintre cei doi vicepreședinți să vină mai des în sala de judecată decât la locul de muncă. Practic, de la mijlocul anului trecut cei doi nu au mai trecut pe la serviciu, singura lor problemă fiind de ai convinge pe magistrați de nevinovăția lor.
Aceeași soartă a avut-o și primarul Stepanescu, luat din timpul ședinței, tot pentru fapte de corupție. Și iarăși vedem că Reșița este singurul municipiu reședință de județ ai cărui ultimi doi primari ajung în atenția DNA. Dacă Liviu Spătaru se apropie de momentul eliberării de la Popa Șapcă, pentru Stepanescu greul abia începe. Cariera sa politică se încheie într-un moment în care unii îl vedeau pășind pe urmele lui Frunzăverde la CJ. Până la urmă, cei doi, care nu vrut sau nu au știut să colaboreze de pe pozițiile administrative pe care s-au aflat, părăsesc scena politică în același mod.
Dar anul 2015 nu a vrut să țină seama de urarea tradițională cu „Cele rele să se spele, cele bune să se adune“. Dimpotrivă, cele rele s-au adunat din nou într-un dosar instrumentat de Direcția Generală Anticorupție, și nu întâmplător cei trei oameni de afaceri care în prezent sunt arestați la domiciliu – Axinte Obrejan, zis Arabela, Ion Bejeriță și Trandafir Rădoia, zis Firuț, aveau în spatele lor oameni politici. Numele lui Arabela a fost legat de cel al lui Iancu Simion-Simi, fostul primar din Oțelu Roșu, în prezent închis pentru fapte de corupție, și Ionesie Ghiorghioni, pe care îl așteptă 10 ani de Popa Șapcă.
Bejeriță și Rădoi au fost sponsorii PSD Caraș-Severin. Oameni apropiați lui Ion Mocioalcă. Atât de apropiați, încât îmi vine greu să cred că acesta era străin de afacerile murdare ale celor doi. Sigur, există și posibilitatea ca atunci când se întâlneau la hotelul lui Firuț, să fi discutat despre activitatea din Camera Deputaților, despre învățăturile lui Victor Ponta și Liviu Dragnea către pesediștii din teritoriu, despre cât de scumpă este viața în București, ori să fi dezbătut strategiile de dezvoltare ale județului, să fi pus la cale proiecte pentru dezvoltarea infrastructurii sau a fondului de vânătoare și nicidecum să fi întins mese, așa cum se întâmplă la alte partide.
Și atunci, cocoșați de atâtea griji, mereu cu gândul la binele și bunăstarea cărășenilor e posibil ca Mocioalcă și oamenii apropiați lui să nu fi simțit mirosul de bani murdari. E doar o părere, nimic mai mult, drept pentru care nu aș vrea să fiu tras de urechi așa cum s-a întâmplat cu Sorin Frunzăverde în decembrie 1994 cînd, doar am întrebat, aruncând o privire peste umăr în direcția clădirii Consiliului județean: „Dar la ăștia când vine DNA?“
RSS Feed